Peste
noapte au apărut circa 800 mii de noi alegători # Pentru ce erau
necesari alegătorii suplimentari # Cine a furat votul moldovenilor
plecaţi peste hotare? # Morţi în listele electorale # Votarea dublă şi
semnăturile false # Cine a „furat” opţiunea bolnavilor mintal? # Votare
fără acte de identitate şi fără a avea drept de vot # Procese verbale
„dispărute” # Proporţiile fraudei # De ce Curtea Constituţională a
ignorat probele opoziţiei # Au fost sau nu răsplătite de către
guvernare anumite persoane pentru „contribuţia” la alegeri?

R.
Moldova – o mică ţară ex-sovietică, săracă, cu o democraţie tânără şi
de multe ori nefuncţională, este un poligon perfect pentru testarea
tehnologiilor electorale „murdare”. Bănuieli că în R. Moldova asemenea
tehnologii s-au folosit permanent pe parcursul celor aproape 18 ani de
independenţă au existat tot timpul, însă, în 2009, ele au devenit mai
evidente ca niciodată. Anume în 2009, la data de 5 aprilie, în
Republica Moldova au avut loc alegeri parlamentare, care, spre
surprinderea multora, au fost câştigate de comunişti. Aceştia se află
la putere din 2001, dar, pe parcursul ultimilor ani, au avut un rating
mereu în scădere. Astfel, comuniştii au obţinut în alegeri 60 de
mandate de deputat în Parlament din 101 – cu patru mai multe decât în
2005, când erau mult mai populari. Comuniştii s-au plasat pe primul loc
chiar şi în localităţi unde nici în anii cei mai „glorioşi” ai lor nu
au fost prea populari. Spre exemplu, în capitala Chişinău, unde,
indiferent de eforturile titanice depuse, niciodată nu au obţinut
funcţia de primar. În această situaţie, opoziţia a acuzat guvernarea de
fraudarea masivă a alegerilor pe calea folosirii tehnologiilor
electorale murdare şi a adus mai multe date în acest sens. Comuniştii
au negat însă constant acuzaţiile opoziţiei. Pornind de la această
situaţie, am decis să demarăm o investigaţie jurnalistică pentru a
vedea dacă frauda într-adevăr a avut loc.

Peste noapte au apărut circa 800 mii de noi alegători

Cu
câteva săptămâni înainte de alegerile parlamentare din 5 aprilie, s-a
întâmplat un lucru straniu – Ministerul Dezvoltării Informaţionale
(MDI) a prezentat o listă a cetăţenilor cu drept de vot în care figurau
3,054 milioane de alegători. Această cifră a şocat opinia publică, căci
era cu aproape 800 de mii de alegători mai mare decât la alegerile
parlamentare precedente. Însemnătatea ei pentru o ţară mică ca R.
Moldova este enormă. Spre exemplu, după alegerile parlamentare din
2005, comuniştii au reuşit să ajungă la guvernare acumulând peste 700
mii de voturi. Nu exista nicio bază reală pentru o creştere atât de
mare a cifrei.
„Eu am activat în mai multe scrutine. Spre exemplu,
în 2005 am avut 2,27 milioane de alegători. Chiar şi în cei mai buni
ani din punct de vedere al sporului natural, natalitatea a fost
inferioară mortalităţii în R. Moldova cu 15-18 mii persoane anual.
Deci, nu avea de unde să fie o creştere atât de mare a numărului de
alegători”, ne-a declarat Nicolae Răileanu, reprezentantul partidului
politic Alianţa „Moldova Noastră” (AMN) la Comisia Electorală Centrală
(CEC).
Evident opoziţia a început să ceară explicaţii. S-a cerut
să se prezinte numărul de alegători născuţi de la 6 martie 1987 până la
5 aprilie 1991 (anume cei născuţi în această perioadă puteau influenţa
creşterea numărului de alegători din 2005 şi până în 2009) şi numărul
cetăţenilor decedaţi de la 6 martie 2005 (când au avut loc precedentele
alegeri parlamentare) până în 2009. Apropo, nici după alegeri această
informaţie nu a putut fi obţinută, fiind solicitată de trei deputaţi ai
Partidul Liberal din Moldova – Mihai Ghimpu, Corina Fusu şi Gheorghe
Brega. Ei au cerut MDI şi CEC registrul cetăţenilor Republicii Moldova
cu drept de vot, registrul persoanelor decedate în perioada 1 ianuarie
1990 – 1 iunie 2009, lista persoanelor născute în anii 1990-1991. MDI
s-a eschivat însă şi a oferit un răspuns formal: „Vă comunicăm că
informaţia solicitată poate fi furnizată de către CEC cu condiţia
respectării cadrului legal”. În final, această informaţie nu a mai
ajuns la solicitanţi, chiar dacă toţi trei sunt deputaţi în Parlament.
De
notat că, văzând reacţia opoziţiei, MDI a diminuat esenţial această
cifră. În decurs de doar câteva zile ea a ajuns să constituie deja
circa 2,6 mil. alegători. Adică, peste 400 mii de alegători au dispărut
ca prin minune!
„Ni s-a spus că la calcularea primei cifre a fost
o greşeală. Dar eu cred că au înţeles că au făcut exces şi au prezentat
deja date că am avea 2,6 mil. alegători. Dar oricum diferenţa ieşea de
aproape 400 mii”, spune Nicolae Răileanu.
Comportamentul MDI
provoacă mai multe semne de întrebare, căci nu ministerul este cel care
trebuie să prezinte listele alegătorilor, ci autorităţile locale. După
scandalul care a apărut cu aceste liste, CEC a declarat că datele MDI
au fost transmise primăriilor doar cu titlu de informaţie, iar acestea
urmau deja să elaboreze propriile liste. În plus, comuniştii au
replicat că opoziţia este la putere în multe teritorii şi putea să
verifice aceste liste, iar replica opoziţiei a fost că, chiar dacă
reprezentanţii săi sunt la putere în mai multe teritorii, în birourile
electorale majoritatea o deţin comuniştii şi partenerii lor şi, prin
urmare, puteau face lesne orice fraudă. Unii lideri de opoziţie au
verificat listele în teritoriile lor şi rezultatele obţinute nu vorbesc
în favoarea MDI.

22 mii de alegători dispăruţi dintr-o lovitură

Unitatea
administrativ-teritorială Gagauz-Yeri este o regiune autonomă la sudul
R.Moldova, unde locuiesc compact găgăuzii. Această regiune tot timpul a
fost considerată o zonă unde poziţiile comuniştilor sunt puternice.
Situaţia s-a schimbat însă în ultimii ani, când în fruntea autonomiei a
fost ales un reprezentant al opoziţiei – Mihail Formuzal, iar în
organul legislativ al regiunii ponderea democraţilor a devenit puţin
mai mare decât cea a comuniştilor. Guvernatorul Mihail Formuzal a rămas
uimit de datele MDI, deoarece ştia bine că în regiunea pe care o
conduce nu locuiesc 128 de mii de cetăţeni cu drept de vot, după cum
pretindea ministerul.
„Listele cu 128 mii de alegători le-am primit
de la CEC înainte de alegerile din 5 aprilie. Dar noi ştim că în
Găgăuzia sunt 89-92 mii de alegători. Putem admite maximum 94 de mii,
ceea ce am avut o singură dată în ultimii cinci ani. De aceea am dat
indicaţii ca primarii să le verifice atent. În termenele stabilite de
legislaţie, am reuşit să reducem listele de la 128 la 106 mii. Acum am
dat noi indicaţii şi cred că se va dovedi că avem circa 94-95 mii de
alegători”, ne mărturiseşte Mihail Formuzal.
Guvernatorul nu-şi
explică de ce de la Chişinău i s-au transmis liste atât de mari, căci,
conform legii, autorităţile locale sunt cele care trebuie să le
elaboreze.

Pentru ce erau necesari alegătorii suplimentari

Atunci
mulţi şi-au pus întrebarea: de ce le trebuie comuniştilor includerea
suplimentară în liste a unui număr atât de mare de alegători? S-au
făcut mai multe presupuneri, dar merită atenţie în special una –
înainte de alegeri, MDI a eliberat sute de mii de acte de identitate
„pentru o singură zi”, în baza cărora anumite persoane ar fi putut vota
în diferite locuri.
„Informaţia despre tipărirea a 200 mii de
buletine de identitate suplimentare ne-a venit chiar de la minister.
Ştim că a venit un grup de specialişti de la Moscova, care făcea
buletine de identitate la etajul doi. Dar nu avem dovezi, căci, vă daţi
seama, nu putem avea acces acolo”, susţine o persoană competentă care a
solicitat anonimatul (apropo, avem înregistrarea audio a acestei
declaraţii).
Totuşi, unele dovezi au putut fi găsite. Spre
exemplu, în listele electorale figurează multe persoane care au acelaşi
buletin de identitate cu alte persoane. În cadrul investigaţiei, am
depistat zeci de asemenea persoane. Am luat drept exemplu trei astfel
de cazuri. Astfel, am depistat că cetăţeanul Mihail Filipov, născut în
1929, care domiciliază pe strada Vasile Alecsandri din Chişinău, a
participat la alegeri cu buletinul de identitate cu acelaşi număr ca şi
cetăţeanul Dumitru Spînu, născut în 1953 şi domiciliat pe str.
Academiei – A01010597. Am verificat seria şi numărul acestui buletin de
identitate prin baza de date a MDI, iar rezultatul a fost că acest
buletin este valabil. Evident, doar o singură persoană poate deţine un
buletin cu această serie. Am reuşit să luăm legătura cu domnul Filipov,
care ne-a confirmat că acesta este într-adevăr buletinul lui şi s-a
arătat surprins de faptul că cineva a folosit în alegeri seria şi
numărul buletinului său. În schimb, a doua persoană nu a fost de găsit.
Am
verificat şi buletinul de identitate cu seria şi numărul A01021324. Cu
buletinul cu acest număr şi serie au votat cetăţeanul Alexandru Taran,
născut în 1981 şi domiciliat pe strada Ismail, şi cetăţeanul Ursu
Nicolae, născut în 1968, care domiciliază pe strada Şciusev. Rezultatul
a fost unul şocant – buletinul este NEVALABIL. Deşi iniţial domnul
Nicolae s-a arătat dispus să discute cu noi, ulterior, nu a mai fost de
găsit. Cea de a doua persoană, care a votat cu aceeaşi serie de
buletin, nu a putut fi găsită, căci apartamentul în care chipurile
locuieşte acesta nu există!
A treia verificare a vizat buletinul
A01091093, cu care au votat cetăţeana Iuliana Marian, născută în 1990,
care domiciliază pe strada Ismail din Chişinău, şi cetăţeanul Oleg
Bondari din satul Brăneşti, Orhei, născut în 1987. Iuliana Marian ne-a
declarat că nu ştie nimic despre faptul că cineva a votat cu acelaşi
număr şi serie de buletin ca al ei.
Am încercat să aflăm telefoanele
de la domiciliu ale persoanelor nimerite în această situaţie (prin
intermediul serviciului public cu plată 1189) pentru a conveni asupra
unor întâlniri cu ele şi aici tot am depistat un lucru straniu. Doar
unul din fiecare „pereche” de cetăţeni avea telefon la domiciliu, iar
celălalt – nu. S-ar putea ca aceasta să fie doar o simplă coincidenţă,
dar, dacă e aşa, coincidenţa este una mult prea stranie.
Şirul
ciudăţeniilor nu se termină aici. O altă categorie de fraudă depistată
sunt persoanele care au votat în baza aceluiaşi număr de identificare,
acesta fiind inclus în listele de votare în locul seriei şi numărului
de identitate. Un exemplu în acest sens este cazul doamnei Alexandra
Maftiuc, o pensionară născută în anul 1918, care a participat la votare
la data de 5 aprilie în satul Volintiri din raionul Ştefan-Vodă. În
dreptul numelui ei, în lista electorală este trecut nr. de identificare
2002034074934. Am introdus acest număr de identificare în baza de date
a MDI şi am descoperit că el aparţine lui… Marariţa Constantin Victor.
Apare întrebarea logică: cine şi cui a furat identitatea sau, mai bine
zis, cine este vinovat de faptul că doi oameni s-au pomenit cu acelaşi
număr de identificare?
În timpul investigaţiei, am găsit în listele
electorale zeci de persoane care au votat de câteva ori cu acelaşi
document. De exemplu Victor Tacianov, născut în 1949, care locuieşte în
Chişinău pe strada N. Costin şi care deţine buletinul de identitate cu
seria şi numărul A01001427, figurează în trei liste de votare
suplimentare. Soţia sa, Nadejda Tacianov, a spus ca la 5 aprilie a mers
la vot împreună cu soţul ei Victor Tacianov. „Sunt sigură că fişa de
însoţire a buletinului de identitate a soţului nu putea să fie
transmisă altei persoane. De altfel, mi-a părut straniu că, deşi locuim
pe această adresă din anul 1981, soţul meu a votat pe lista
suplimentară”, a precizat ea.
La un moment dat, am avut impresia
că baza de date a MDI funcţionează cu deficienţe şi am crezut că poate
toate buletinele de identitate sunt „cu probleme”. Am decis să facem un
experiment şi am introdus seria şi numărul buletinului de identitate al
unuia dintre noi şi, surpriză, ni s-a comunicat că documentul nu e
găsit. Dar, când am introdus codul de identificare, sistemul MDI ne-a
oferit informaţia corectă despre posesorul buletinului. Deci, problema
este nu pentru toate buletinele de identitate, ci doar pentru unele
dintre ele.

Cine a furat votul moldovenilor plecaţi peste hotare?

Următorul
pas al investigaţiei a fost verificarea informaţiilor precum că în
locul moldovenilor aflaţi peste hotare a votat cineva, astfel fiindu-le
„furată” opţiunea. Pentru R. Moldova problema cetăţenilor plecaţi peste
hotare este una extrem de acută. Potrivit datelor care au fost date
publicităţii de către Serviciul de grăniceri în ajunul alegerilor din 5
aprilie, peste hotare se aflau circa 600 mii de moldoveni, deşi
neoficial se vehiculează o cifră de circa un milion. În campania
electorală, opoziţia a cerut de mai multe ori autorităţilor să deschidă
secţii de votare suplimentare peste hotare, în special în ţările în
care R. Moldova nu are reprezentanţe diplomatice. Dar, aceste
solicitări au rămas fără răspuns.
În cadrul investigaţiei am
depistat zeci de exemple când pentru persoane plecate peste hotare a
votat altcineva. Spre exemplu, în satul Săieţi din raionul Căuşeni am
găsit în listele electorale astfel de persoane plecate demult din ţară,
dar pentru care s-a votat, ca: Babin Vasile, Babin Serghei, Duminică
Alexandru, Mustaţă Doina, Nimerenco Serghei, Nimerenco Nelea, Purice
Olga, Ţurcan Iulia, Şumleanschi Mihail. Pentru a avea o dovadă în plus
că aceste persoane cu adevărat sunt plecate din ţară şi că semnătura pe
care a pus-o cineva în liste în ziua votării nu este a lor, am
solicitat o confirmare oficială de la primăria din localitate. „…Stau
la evidenţă în s. Săieţi, dar în prezent, inclusiv în Ziua Alegerilor
(5 aprilie) nu se află şi nu s-au aflat pe teritoriul satului” – se
spune în Confirmarea oficială a primăriei din localitate, semnată de
primarul V. Musteaţă.
Cazul Săieţi este doar unul din mulţimea pe
care le-am depistat. Spre exemplu, la secţia nr.14 din satul Costeşti,
raionul Ialoveni, figurează că au votat, deşi demult sunt plecaţi din
ţară, astfel de persoane ca: Belousov Fiodor Ion, Gonţa Victor Ion,
Bortă Ion Vasile, Grigoriţă Vladimir Fiodor, Mereacre Constantin Ion;
la secţia nr.18 din Hânceşti – Bîcu Mihail Mihail, Cojocaru Irina
Sergiu; la secţia nr.17 din Hânceşti – Bucoş Lidia Vasile, Dobrovolschi
Silvia Grigore, Dobrovolschi Veaceslav Grigore, Spînu Igor Nicolae; în
satul Negrea, raionul Hânceşti – Cerlina Elena, Creţu Ivan, Florea
Andrei; la secţia nr.69 din satul Voinescu, raionul Hânceşti – Bumbu
Nina, Chiperi Marina, Chiperi Grigore, Roşca Mariana, Roşca Victoria,
Rotaru Mihail etc.
Cu unele dintre aceste persoane şi rudele lor
am reuşit să luăm legătura. Din start, trebuie să spunem că la
investigarea acestui tip de fraude am simţit o teamă din partea celor
cu care vorbeam. Se vedea că oamenii se tem să nu aibă probleme
ulterior, ca urmare a declaraţiilor făcute pentru presă. Spre exemplu,
la secţia nr. 4 din Călăraşi printre votanţi se numără Ghenadie
Bolboceanu, despre care am aflat că de mai mulţi ani este în Franţa. Am
reuşit să discutăm cu tatăl lui Ghenadie, Isidor, care ne-a confirmat
că fiul lui nu se află în R. Moldova şi nici în ziua alegerilor nu s-a
aflat. „În locul lui nu putea să voteze nimeni. Dacă el nu era, cum să
voteze alţii?”, ne-a întrebat el. La finalul discuţiei, dl Isidor ne-a
spus că înţelege că noi, ziariştii, ne facem munca, dar nu ar fi de
dorit ca despre fiul său sau despre sine să se scrie. Dar, a adăugat
el, rămâne la discreţia noastră. Totodată, el nu ne-a explicat de ce se
teme.
Un caz similar este cel al lui Vasile Untilă din satul
Dâşcova, Orhei. El îşi face studiile în România şi la data de 5 aprilie
a votat la secţia de votare deschisă pe teritoriul acestei ţări. Dar
cineva a reuşit să voteze pentru el şi în satul de baştină. Şi pentru
sora sa, Victoria Untilă, care se află în Italia, de asemenea a votat
cineva în sat. L-am contactat pe Vasile Untilă şi am aflat cu mirare că
cineva din sat îl contactase până la noi. Tânărului i s-a spus că, din
greşeală, un vecin a semnat în locul lui, dar i s-au dat asigurări că
vecinul doar a semnat, nu a şi votat. În acelaşi timp, semnătura
„greşită” a vecinului nu a mai fost tăiată din listă. Din discuţia
noastră am înţeles că dl Untilă nu prea vrea să-şi dea cu părerea
despre cele întâmplate şi că-l satisface explicaţia în doi peri cu
semnătura „greşită” a vecinului. Ne-am dat seama că el pur şi simplu
îşi face griji pentru sine şi apropiaţii săi, atunci când i-am
solicitat coordonatele surorii sale ca să vedem dacă şi pentru ea a
semnat „din greşeală” vreun vecin. Iniţial, tânărul ne-a spus că nu o
putem găsi pe sora sa, deoarece e în drum spre R. Moldova (de parcă nu
ar exista telefoane mobile), apoi a refuzat politicos să ne dea numărul
de la casa părintească, unde urma să ajungă sora în decurs de o zi, iar
în final ne-a spus deschis că el poate vorbi, dar nu ar fi de dorit să
fie deranjată şi sora sa.
Un alt caz este cel al Valentinei Danu,
care „a votat” la secţia nr. 2 din Călăraşi. Potrivit datelor
opoziţiei, femeia s-ar afla în Italia de mult timp. Am reuşit s-o găsim
pe doamna Danu chiar la Călăraşi. Ea ne-a confirmat doar pe jumătate
informaţia opoziţiei. S-a dovedit că într-adevăr merge uneori în
Italia, unde are o fiică căsătorită şi pe care o ajută de câte ori este
necesar, dar în ziua votării se afla în R. Moldova. Problema este că
doamna Danu nu a putut merge la votare, iar cineva, crezând probabil că
este în Italia, a votat în locul ei.
Interesant este şi cazul
preşedintelui raionului Căuşeni, Ion Ciontoloi. Când a ajuns la secţia
de votare, acesta a văzut cu uimire că cineva a votat în locui fiicei
sale. „Am rămas uimit, căci fiica mea se afla la Bucureşti şi nicidecum
nu putea să voteze. Chiar dacă sunt preşedinte de raion, nu am mai
reuşit să dau de capăt acestei situaţii”, a declarat Ion Ciontoloi.
Am
depistat şi un caz când informaţia opoziţiei s-a dovedit a fi greşită.
Domnul Alexandru Movilă din Hânceşti într-adevăr s-a aflat în ţară la
ziua votării şi a participat la alegeri la secţia nr. 18 din oraşul
său, pe când opoziţia pretindea că este plecat din R. Moldova de mult
timp şi votul său a fost „furat”. Informaţia ne-a fost confirmată de
fiica sa, Mariana.

Morţi în listele electorale

Una
dintre cele mai discutate posibile fraude cu caracter electoral este
prezenţa în liste a persoanelor demult decedate. Opoziţia susţine că
comuniştii au introdus aceste persoane în liste şi că ar fi folosit
această situaţie în scop electoral. Comuniştii, desigur, neagă. Dar,
recent, fostul preşedinte al Parlamentului, Marian Lupu, care a părăsit
de curând rândurile Partidului Comuniştilor şi care era unul din
liderii acestei formaţiuni înainte de scrutinul din 5 aprilie, a făcut
o declaraţie care provoacă mai multe semne de întrebare.
La o
întâlnire cu bloggerii din R. Moldova el a declarat: „Au fost decedați
care au votat la 5 aprilie? Da!”. După aceasta a adăugat: “Știm că au
fost probleme cu listele electorale. Această problemă a fost
identificată la alegerile din 2009, dar ea a fost prezentă și la
alegerile din 2005. În rest, vreau să văd probe, care ar demonstra
falsificarea alegerilor”, a spus Lupu.
Nicolae Răileanu,
reprezentantul AMN la CEC, susţine că formaţiunea sa a depistat circa
800 de cazuri de includere a oamenilor morţi în listele de votare.
Deoarece
problema este destul de delicată şi are un puternic aspect moral, am
selectat la întâmplare două nume din cele vehiculate de opoziţie şi am
demarat investigaţiile de rigoare. Unul din aceste nume este al doamnei
Pelagheia Codreanu din satul Cărpineni, raionul Hânceşti. La alegerile
parlamentare din 5 aprilie, în listele de votare la secţia nr. 17 ea a
figurat sub numărul 524. Am găsit contactele de la domiciliul unde a
locuit doamna şi am reuşit să luăm legătura cu Nadia Macari, o persoană
din sat care locuieşte în imobilul respectiv pe moment. Ea ne-a
confirmat că într-adevăr doamna Pelagheia a decedat demult şi ne-a spus
că aceasta e toată informaţia pe care ne-o poate da, deoarece stă cu
chirie în acea casă.
Apropo, la aceeaşi secţie de votare în liste am
depistat şi alte persoane decedate ca, de exemplu, Ciuguleanu Maria,
Butnaru Dumitru, Leancă Grigore, Secrieru Ştefan, Tubca Gheorghe.
Cel
de-al doilea nume verificat de noi a fost cel al Nadejdei Buruiană din
satul Ciuciuleni, raionul Hânceşti. Aici, situaţia s-a dovedit foarte
confuză. La apelul nostru telefonic ne-a răspuns o doamnă pe care am
întrebat-o dacă aici a locuit anterior decedata Nadejda Buruiană.
Întrebarea noastră nechibzuită, a provocat o reacţie pe măsură a
interlocutoarei: „A murit!? Când?”. Ulterior, am aflat că, de fapt,
fără să ne dăm seama, am nimerit peste o întreagă dramă.
Interlocutoarea noastră s-a dovedit a fi Maria Buruiană, care pe moment
locuieşte cu soţul Nadejdei Buruiană. Din spusele sale, Nadejda
Buruiană suferă de o gravă boală psihică şi au fost nevoiţi s-o ducă la
Internatul din satul Bădiceni din raionul Soroca. „Şi eu, şi soţul,
suntem calici şi de doi ani nu am mai mers la Internat, dar am lăsat
vorbă acolo să ni se transmită dacă va muri Nadejda ca s-o aducem în
sat, s-o îngropăm aici, căci e din acest sat”, ne-a spus femeia. S-a
dovedit că, chiar şi dacă figurează în liste, pentru săteni, Nadejda
Buruiană demult este moartă şi nimeni nici nu ştie că-şi trăieşte
sfârşitul zilelor într-un internat din nordul ţării. În cazul acestei
presupuse fraude, ar trebui să se pronunţe organele competente: în ce
listă urmează să figureze Nadejda Buruian – la Bădiceni sau la
Ciuciuleni? Şi, în general, are drept de vot această femeie, care, după
spusele Mariei Buruiană, suferă de o boală psihică gravă?

Votarea dublă şi semnăturile false

În
timpul investigaţiei noastre am descoperit o situaţie stranie. Unii şi
aceeaşi alegători figurau la o secţie de votare în lista de bază, iar
la altă secţie – în cea suplimentară. Evident că nu puteam trece cu
vederea această situaţie şi am ales un caz aparte la investigarea
căruia am purces. Este vorba despre cazul a 28 de persoane pe care
le-am găsit figurând atât în lista de bază din satul Tigheci, cât şi în
lista suplimentară din satul Cuporani. Ambele localităţi fac parte din
primăria Tigheci şi sunt situate în raionul Leova.
În una din zile,
am vizitat aceste localităţi, care se află la circa o sută de km de
capitala Chişinău. La intrarea în Tigheci am început să întrebăm
trecătorii unde trăiesc cele 28 de persoane pe care le depistasem în
liste de două ori. Chiar dacă ele figurau în lista de bază la Tigheci,
sătenii ne-au spus că toţi sunt din Cuporani. În Cuporani, primul om
întâlnit a fost chiar unul din cei pe care-i căutam – Veronica Fanaru.
Când i-am spus cu ce scop am venit, a devenit pe dată serioasă.
Ulterior, am înţeles care-i cauza: ea a fost unul din lucrătorii
electorali din Cuporani, delegată în această funcţie de Partidul
Comuniştilor. Doamna Fanaru ne-a comunicat că ea a votat doar la
Cuporani, dar, înainte de alegeri, a mers la Tigheci, unde e
înregistrată, şi a ridicat un carnet special în baza căruia a putut
vota în satul în care locuieşte.
Acelaşi lucru ni l-a comunicat şi
Ioana Blanari, dar şi domnul Ivan Bucurov, care, de asemenea, figurau
în ambele liste. I-am întrebat pe toţi interlocutorii noştri cum se
face că semnătura lor figurează în două liste, precum că au participat
la votare. Cele două doamne au spus că ele nu ştiu, dar şi-au dat cu
părerea că probabil cea de-a doua semnătură este cea depusă ca o
confirmare că au luat carnetul ce le-a permis să voteze la Cuporani.
Ivan Bucurov a declarat, însă, că el nu ştie nimic despre cea de-a doua
semnătură, deoarece el la Tigheci nu a semnat nimic. Totodată,
interlocutorii noştri au fost unanimi în opinia că, dacă cineva s-a
folosit de identitatea lor pentru a vota, ar trebui tras la răspundere.
Am
înţeles că la Cuporani nimic nou nu mai putem afla din tema ce ne
interesa şi am hotărât să căutăm explicaţii la Tigheci. Am mers direct
la casa primarului Ivan Para şi, spre mirarea noastră, el nu s-a arătat
uimit să ne vadă, dar nici prea încântat de această vizită a noastră.
Ne-am dat seama că cineva îl pusese deja la curent pe domnul primar că
doi ziarişti umblă prin satul lui şi caută să dea de capăt unor
posibile fraude electorale. Primarul a invitat-o să participe la
discuţie pe Aliona Guţol, care a fost vicepreşedinta secţiei de votare
nr. 38 din Tigheci. Cele spuse de ei, de multe ori pe un ton ridicat şi
vădit ostil, s-au redus la următoarele – noi am acţionat conform
indicaţiilor primite în timpul seminarelor de instruire a lucrătorilor
electorali; cele 28 de persoane au votat la Cuporani, dar în lista de
la Tigheci au semnat doar pentru că au primit carneţele de vot; nici un
fel de încălcări nu au fost.
Cei doi erau cât pe-aci să ne convingă
că la Tigheci şi Cuporani frauda nu a avut loc. Dar la Chişinău
situaţia avea să ia cu totul altă turnură. Nicolae Răileanu ne-a
explicat că, dacă semnăturile în lista de la Tigheci erau o confirmare
a primirii carneţelelor de vot, alături de ele, într-o rubrică special
prevăzută în acest sens, urma să fie adăugat ce înseamnă această
semnătură. Am verificat şi în majoritatea cazurilor nu erau nici un fel
de inscripţii, semnăturile figurând astfel ca pentru persoane ce au
primit buletine de vot.
Şocul cel mare a venit mai târziu, când, din
curiozitate, am decis să comparăm semnăturile uneia şi aceleiaşi
persoane din două liste – acestea se deosebesc radical şi chiar pentru
un nespecialist este clar că au semnat oameni diferiţi. Deţinem aceste
probe, de altfel ca şi probe la toate afirmaţiile şi concluziile trase
până acum în această investigaţie, şi suntem gata să le punem la
dispoziţia tuturor doritorilor. Deci, concluzia în acest caz este: la
Tigheci şi Cuporani frauda a avut loc! Apropo, un detaliu interesant:
primarul Ivan Para ne-a comunicat că a schimbat integral componenţa
organului electoral din sat. De ce oare a făcut-o, dacă totul a fost
bine, după cum pretinde el?

Cine a „furat” opţiunea bolnavilor mintal?

Cu
grave încălcări s-a desfăşurat votarea în diferite instituţii din R.
Moldova, unde sunt trataţi bolnavii psihic. Spre exemplu, pe lista
electorală în baza căreia s-a efectuat votarea la Şcoala specială din
oraşul Orhei am identificat peste 200 de bolnavi mintal, care nici nu
au putut semna măcar precum că au primit buletinul de vot. Alte câteva
zeci de bolnavi au introdus în liste semnături convenţionale –
cruciuliţe, zigzaguri etc.
O situaţie similară am depistat şi la
Internatul din Bădiceni, Soroca. Andrei Palamari, care în alegerile din
5 aprilie a fost observator din partea unui partid politic şi a fost
prezent la votare în această instituţie, ne-a spus că numai a scrutin
democratic nu mirosea acolo. „Dădacele intrau cu copiii în cabina de
vot şi am observat că ele votau în locul lor, punând ştampila în
dreptul Partidului Comuniştilor. Din câte ştiu eu, directorul
internatului este cu comuniştii şi dădacelor li s-a spus din timp să
voteze cu acest partid”, a spus el. Observatorul susţine că, la
intervenţia sa şi a altor observatori, s-a ajuns la o soluţie de
compromis: să nu intre nimeni cu copiii bolnavi în cabina de vot, ei să
vină pe rând, să-şi spună opţiunea, iar cineva să o introducă în
buletin în locul lor. Observatorul afirmă că, chiar dacă nu se asigura
secretul votării, aceasta a fost unica soluţie posibilă, „pentru că
mulţi bolnavi nici nu înţelegeau ce se întâmplă cu ei, stricau
buletinele, neaplicând corect ştampila”. „Unii dintre ei nu ştiau nicio
denumire de partid, intrau acolo şi, când erau întrebaţi cu cine vor să
voteze, spuneau ceea ce li s-a spus din coridor: secera şi ciocanul”, a
menţionat Andrei Palamari. Potrivit spuselor sale, astfel au votat
peste o sută de bolnavi.

Votare fără acte de identitate şi fără a avea drept de vot

În
timpul investigaţiei, am depistat sute de cetăţeni care au figurat în
listele electorale fără niciun act de identitate, ceea ce contravine
Codului Electoral. Spre exemplu, la secţia nr. 10 din oraşul Ungheni am
depistat peste 70 de asemenea persoane. Printre acestea se numără:
Babiuc Maria, Poliscaia Maria, Ciobanu Silvia, Alcaz Tatiana, Melinte
Aurelia, Şişcanu Alexandru, Sîrbu Raisa etc. Multe dintre ele au primit
chiar şi buletin de vot şi au votat.
Doamna Abrahamyan Heghush,
născută la 11.05.1976, care nu este cetăţeană a Republicii Moldova, dar
care domiciliază în orăşelul Durleşti pe strada Cartuşa, a votat cu
permisul de şedere pe teritoriul ţării, cu seria şi numărul CR7801137.
Ea nu avea drept de vot, dar, oricum, lucrătorii electorali i-au
eliberat buletin.
La Glodeni, în listele electorale au fost incluse
şi au votat persoane care încă nu au împlinit vârsta de 18 ani. Spre
exemplu, la secţia de votare nr. 4 din acest oraş astfel au votat
Gavăză Andrieş şi Gavăză Sergiu. Primul este născut în 1991, iar cel
de-al doilea în 1993, iar în lista electorală au figurat cu numerele
801 şi, respectiv, 804.

Procese-verbale „dispărute”

În
şirul stranietăţilor şi devierilor de la regulile democratice se
înscrie şi dispariţia mai multor procese-verbale ale secţiilor de
votare. Nicolae Răileanu susţine că, spre exemplu, din 69 de secţii de
votare deschise la Hânceşti, în nicio urnă de vot nu a fost depistat
procesul-verbal obligatoriu. „Acest proces-verbal se întocmeşte şi se
pune în urna de vot, împreună cu buletinele de vot, după închiderea
secţiei de votare. În baza lui se poate verifica dacă coincide numărul
de alegători care au primit buletine de vot cu numărul de buletine din
urnă. La Hânceşti, în niciuna din urne acest proces-verbal nu era. Acum
eu pot pune întrebarea: dar oare nu au fost schimbate urnele de vot?”,
întreabă el. Această întrebare nu este lipsită de sens. Or, opoziţia a
găsit printre materialele transmise la CEC din teritorii şi liste ale
alegătorilor ce datează cu alegerile din 6 martie 2005. O astfel de
listă a venit de la secţia de votare Nr. 17 şi ne-a fost pusă la
dispoziţie şi nouă.

De ce nu au reacţionat observatorii?

Reprezentantul
unui partid ne-a mărturisit, sub protecţia anonimatului, că mai mulţi
observatori au fost „cumpăraţi” de alţi concurenţi electorali. „Unora
li s-a dat de la o mie până la o mie jumătate de lei şi li s-a spus că
acuşi va veni o persoană să voteze, care, chipurile, a uitat
documentele, dar tare vrea să-şi exercite dreptul de a vota.
Observatorii nu ştiau cine anume va veni. Şi când veneau mai multe
persoane de acest fel şi votau, nu aveau ce face. Trebuiau să tacă,
căci au luat banii. Vedeau că se dădeau câte trei buletine, dar
trebuiau să tacă. Alţi observatori pur şi simplu au fost îmbătaţi”,
ne-a mărturisit sursa.

Proporţiile fraudei

Opoziţia
susţine că au fost circa zece tipuri de fraude masive în alegeri.
Potrivit lui Oleg Bodrug, reprezentantul Partidului Liberal, printre
acestea se numără: necoincidenţa numărului de alegători care au primit
buletinul de vot cu numărul de semnături pe listele electorale; votarea
fără acte de identitate prevăzute de legislaţie; includerea în listele
electorale a persoanelor decedate şi votarea pentru ele; votarea pentru
alte persoane; semnături identice pentru diferite persoane; multipla
votare; votarea de către o persoană în baza mai multor acte de
identitate; acelaşi act de identitate pentru mai multe persoane etc.
Momentan,
este greu de estimat care au fost proporţiile fraudei şi în ce măsură a
fost afectat rezultatul alegerilor. Totuşi, unele concluzii pot fi
trase. Nicolae Răileanu afirmă că AMN a verificat circa 27% din listele
electorale şi a găsit peste 6.500 de fraude majore. „Pe cele minore
nici nu le-am luat în calcul. Frauda din ce am verificat noi este de
cam 15%”, afirmă el. Oleg Bodrug susţine că PL a verificat cam 20% din
listele electorale, iar 10-15% s-au dovedit a fi fraude. Datele PLDM
sunt de aceeaşi natură.
Reprezentantul Partidului Comuniştilor la
CEC, Sergiu Sîrbu, ne-a declarat că formaţiunea de guvernământ a
investigat mai multe cazuri despre „aşa numitele fraude”. „Niciun caz
în care se spune că ar fi votat de mai multe ori aceeaşi persoană sau
că în locul celor decedaţi ar fi votat altcineva nu s-a adeverit”, a
precizat Sîrbu.

De ce Curtea Constituţională a ignorat probele opoziţiei 

Opoziţia
a prezentat toate dovezile sale privind fraudarea alegerilor la Curtea
Constituţională. Dar, contrar aşteptărilor, instanţa nici nu le-a
examinat şi, cu votul a cinci din cei şase judecători, a validat
rezultatele alegerilor. Judecătorul Victor Puşcaş, care a avut o opinie
separată, ne-a mărturisit în ce a constat ea.
„Nu mi-am expus
opinia asupra corectitudinii validării mandatelor de deputat. Am atras
atenţia asupra procedurilor pe care urma CC să le îndeplinească. S-a
întâmplat în aşa fel că nu a fost examinată nicio contestaţie în care
se vorbea despre fraudele electorale. Deşi CC s-a pronunţat în avizul
său că ele nu au influenţat rezultatele alegerilor. E greu să ne
imaginăm că acele contestaţii care au venit la CC la ora 10 dimineaţa
au fost examinate până la ora 14.00 – a fost o abordare absolut
formală. Eu am expus opinia că trebuie cineva în Republica Moldova să
dea răspuns la aceste întrebări. Poate trebuia să o facă CEC,
instanţele judecătoreşti sau CC. Aceste trei instanţe sunt responsabile
în stat pentru alegeri, deşi fiecare îşi are funcţiile sale. Dar
aceasta nu s-a făcut. De aceea, am avut o opinie separată”, a declarat
el.
Judecătorul afirmă că „au fost semnale foarte serioase” privind
corectitudinea alegerilor. „Eu am participat la validarea alegerilor
din 2001 şi 2005. Aşa semnale serioase nu au mai fost. De aceea, ele
trebuiau elucidate. Printre altele, CC avea dreptul să folosească în
acest scop alte zece zile, deoarece CEC a prezentat un nou raport
privind rezultatele alegerilor. Trebuiau verificate toate
contestaţiile”, a conchis Victor Puşcaş.
Preşedintele Curţii
Constituţionale, Dumitru Pulbere, a acceptat să discute cu noi pe
marginea acestui subiect delicat. El nici nu a ascuns că CC nu s-a
uitat prin dovezile opoziţiei, dar a spus că acest lucru se explică
uşor prin norma legală în vigoare. Potrivit spuselor sale, „ceea ce a
prezentat opoziţia la Curte este maculatură, dar nu probe”. Dumitru
Pulbere a declarat că „nu ţine de competenţa CC să meargă prin sate şi
să verifice listele alegătorilor”. El susţine că opoziţia trebuia să
documenteze fiecare presupusă fraudă în timpul campaniei electorale, să
se adreseze birourilor electorale, CEC, instanţelor de judecată, să
fixeze încălcările în procesele-verbale, să dispună de deciziile
instanţelor abilitate pe marginea presupuselor fraude. „Dacă ar fi
prezentat la noi aceste decizii, procese-verbale etc., acestea deja ar
fi fost probe şi noi le-am fi examinat, dar aşa hârtiile pe care ni
le-au adus nu pot fi considerate probe”, a declarat el.

Au fost sau nu răsplătite de către guvernare anumite persoane pentru „contribuţia” la alegeri?

În
timpul investigaţiei noastre am depistat şi nişte aspecte curioase şi
destul de interesante. Spre exemplu, ministrul Dezvoltării
Informaţionale, Pavel Buceaţchi, imediat după alegeri a fost decorat de
către preşedintele Vladimir Voronin cu medalia „Gloria muncii”.
Neoficial, se vorbeşte că astfel ministrul ar fi fost „recompensat”
pentru „contribuţia” MDI la alegeri, deşi motivul oficial, desigur, e
altul.
Mark Tkaciuk, şeful staff-ului electoral al Partidului Comuniştilor, după alegeri a fost decorat cu „Ordinul de onoare”. 
Deputatul
comunist Anatolie Gorodenco, care este responsabil din partea PCRM de
raionul Hânceşti (unde am depistat mai multe fraude, despre care am
scris mai sus), a fost ales preşedintele comisiei juridice pentru
numiri şi imunităţi a Parlamentului.
Potrivit datelor opoziţiei,
mai mulţi primari comunişti, membri ai CEC şi judecătorii Curţii
Constituţionale au primit cadou de la preşedintele Vladimir Voronin
ceasuri elveţiene foarte scumpe (potrivit unor date, acestea valorează
fiecare circa 3 mii de euro, iar alte informaţii arată că 400 de euro).
Dumitru Pulbere a confirmat că judecătorii CC au primit astfel de
ceasuri de la şeful statului, dar s-a arătat indignat de faptul că se
consideră că acestea ar fi o răsplată pentru că judecătorii CC au
validat rezultatele alegerilor, neglijând dovezile prezentate de
opoziţie.
„Se încalcă orice normă de etică şi morală! Da,
într-adevăr am primit ceasuri. Dar acesta a fost un moment solemn, nu
contează persoana concretă care se află în funcţia de preşedinte, este
totuşi şeful statului, care se întâlneşte, îşi ia rămas bun de la toate
organele statale şi, dacă face simbolic un cadou, un album, o carte,
chiar şi un ceas, ce, noi trebuie să ne coborâm până la aceea ca să
spunem că CC face favoruri unui partid politic? Ce, suntem copii de la
grădiniţă? Oare acesta a fost motivul? Aceste acţiuni ale şefului
statului au fost după validare. Ce, cineva consideră că şeful statului
ne-a spus: dacă voi nu validaţi, nu vă dau ceas? Este serios?”, a
declarat preşedintele CC.
Victor Puşcaş, judecător la Curtea
Constituţională, ne-a mărturisit că, atunci când a fost invitat la
preşedintele Vladimir Voronin, „a simţit că e vorba de altceva” şi nu
s-a dus. „Peste un timp, mi s-a adus un ceas la serviciu. Iniţial, nu
înţelegeam care-i costul ceasului, căci conform legii judecătorul poate
primi cadouri, suvenire, dar nu mai mult decât un salariu minim. Dacă
se înmânează cadouri legate de serviciu mai scumpe decât este indicat
în lege, atunci el este obligat să transmită aceste cadouri
administraţiei. Când am aflat că valoarea acestui cadou este de 400 de
euro, l-am prezentat administraţiei. Dar au refuzat să-l primească,
deşi judecătorul, cu atât mai mult cel constituţional, nu are dreptul
să primească cadouri”, a menţionat el.

Indiferent de
declaraţiile contradictorii ale opoziţiei, guvernării comuniste şi ale
reprezentanţilor diferitor structuri de stat, este clar că în alegerile
din 5 aprilie au avut loc grave încălcări, care nu pot fi trecute cu
vederea. Dacă nu vor fi elucidate şi nu vor fi tratate ca atare, R.
Moldova riscă să-şi consolideze imaginea de stat în care democraţia
şchiopătează serios şi în care se testează diverse tehnologii
electorale „murdare”.