Chiar
dacă este mai restrânsă în timp, actuala campanie electorală a demarat
anemic. Cu excepţia comuniştilor şi a proaspătului „evadat” Marian
Lupu, partidele parcă au fost surprinse de faptul că totuşi au loc
alegeri parlamentare anticipate. Vladimir Voronin nici n-a întrerupt
campania. Marea provocare din 7 aprilie a fost bine filmată pentru a
înscena un „atac asupra Moldovei” cu care  şi s-a declanşat adevăratul
atac asupra psihicului cetăţenilor acestei ţări. Comuniştii în
continuare joacă fără reguli, nu mai încearcă să păstreze aparenţele şi
parcă declară Occidentului: l-aţi răbdat pe Lukaşenko, îl veţi răbda şi
pe Voronin.
         
Marian Lupu, proaspăt divorţat de
PCRM, încearcă să se distanţeze de matrice, însă o face nu prea
convingător. Sloganul Partidului Democrat „Să oprim războiul politic”,
atractiv la prima vedere, ascunde neîndemânatic intenţia de a spori
scorul electoral al comuniştilor. Or, încetarea luptei politice,
normală pentru un stat pluripartidist, înseamnă statu-quo, sau
menţinerea poziţiilor vechi, adică a lui Voronin la putere. Atât
comuniştii, cât şi Lupu, au înţeles că divorţul lor nu e prea credibil
şi recent s-au început atacurile reciproce. Scopul lor este evident:
împingerea lui Lupu pe segmentul de centru-dreapta şi   acumularea
voturilor naivilor influenţaţi de statura ex-speakerului şi de modul
lui de a vorbi cu accent bucureştean şi cu greşeli gramaticale
specifice ţăranilor moldoveni subit  urbanizaţi. Marele pariu al
comuniştilor în aceste alegeri este  proiectul Lupu şi capacitatea lui
de a rupe cât mai multe voturi pe dreapta pentru a-i asigura lui
Voronin o majoritate parlamentară constituţională. Cele peste 68 de
mandate trebuie, în viziunea comuniştilor, să le permită modificarea
Constituţiei pentru a federaliza Republica Moldova, a declara limba
rusă a doua limbă de stat şi a schimba drapelul şi imnul astăzi
neacceptate de Smirnov.
             
 Pentru dreapta, alegerile
anticipate, despre care s-a vorbit  non-stop, au venit pe neaşteptate.
Primii au reacţionat AMN-ştii, dar aşa cum ştiu ei: greoi, un pic
forţat şi cu un mesaj axat pe figura lui „Serafică fără frică”.
Sloganul „Fii stăpân la tine acasă!” seamănă mai degrabă cu o chemare
patriotică de 1 Mai, care în trecut se publica în ziarele centrale cu
câteva zile înainte de sărbătoare. Mobilizarea amenistă se resimte la
nivel central, mai puţin la cel local, unde structurile administraţiei
publice raionale şi locale demonstrează iarăşi o pasivitate
inexplicabilă. Toate partidele liberale au de pierdut dacă proiectul
Lupu capătă amploare, însă cel mai mult riscă ameniştii care se pot
pomeni sub pragul electoral. Ofensiva mediatică şugubeaţă a lui
Urechean poate fi insuficientă într-o luptă atât de acerbă, iar
neaccederea AMN în Parlament poate avea urmări grave pentru opoziţie şi
pentru soarta democraţiei în Republica Moldova.
            
Partidul
Liberal deocamdată şi-a redus activitatea la conferinţe de presă
organizate de Mihai Ghimpu, care deseori sunt rectilinii şi agresive.
Se face simţită lipsa lui Dorin Chirtoacă care a intrat deocamdată
într-un con de umbră.  Această retragere în planul secund poate fi
explicată prin lipsa unor rezultate pozitive consistente la Primărie
sau prin conştientizarea excesului făcut de PRO TV care a mediatizat
masiv teme minore legate de activitatea primarului general. PL  a
acumulat multe voturi în raioanele adiacente municipiului,  datorită
energiilor declanşate de tineri. În anticipate, cei mai mulţi studenţi
sunt plecaţi în satele de baştină şi în structura electoratului liberal
intervin anumite modificări demne de luat în seamă. Atât mesajele, cât
şi acţiunile trebuie ajustate la noile condiţii, pentru ca PL să nu-şi
piardă o parte din electorat şi să obţină cel puţin un scor comparabil
cu cel din 5 aprilie.

Partidul Liberal Democrat din Moldova a
preluat iniţiativa  în dezbaterile parlamentare datorită echipei
puternice şi  liderului combativ. Se părea că acest ritm va permite
formaţiunii lui Filat să devină liderul incontestabil al dreptei. Însă
şi aici a urmat o inexplicabilă întârziere care a produs o oarecare
risipire de capital politic. Liberal-democraţii au început în forţă
activitatea în teren, punându-şi în mişcare structurile relativ
puternice, însă viteza cu care s-au mişcat în plan politic a fost 
dezarmantă. În ultimele zile, liberal-democraţii au dat semne clare că
au capacitatea să revină în forţă şi, dacă vor şti să gestioneze
inteligent situaţia, această formaţiune are şansa să ocupe prima
poziţie după comunişti. În situaţia când unii parteneri  liberali mai
şovăie, una din formaţiuni e pur şi simplu datoare să preia iniţiativa
şi să tragă după ea competitoarele de pe acelaşi segment al
eşichierului politic.
 
Despre MAE şi PNL nici nu merită să
discutăm. Un lucru este clar: în participarea lor în alegerile
parlamentare anticipate sunt cointeresaţi doar comuniştii. Există sau
nu o relaţie directă dintre aceste entităţi, vom afla cu timpul. Un
lucru este clar – electoratul nu-l păcăleşti de două ori la rând şi de
această dată unu împărţit la doi va însemna mult mai puţin de 0,5.

Corabia
social-democratică se scufundă cu siguranţă chiar dacă la cârma ei se
află doi ex-premieri. Şi nu din cauza plecării  lui Muşuc, ci din cauza
lui Lupu, care culege tot ce înseamnă oportunism pe un centru
inexistent. Anticipatele par mai puţin interesante decât alegerile
precedente şi decât se aştepta. Însă surprize vor apărea, fără
îndoială. Din cele ce se conturează, acestea ar putea ţine de
performanţa PLDM şi contra-performanţa lui Lupu în raport cu ce se
aşteaptă de la el. Campania însă capătă turaţii şi multe încă se pot
întâmpla în cele două săptămâni şi jumătate de până la alegeri.