„Ori plătim cât costă, ori ne ducem la fund”

Natalia Hadârcă

Deciziile
CMC din 15 septembrie de a scumpi, de la 1 octombrie, călătoria cu
transportul în comun din capitală şi tariful la apă şi canalizare sunt,
la momentul de faţă, cele mai discutate subiecte în rândul
chişinăuienilor. Acest fapt se datorează, nu în ultimul rând, şi
propagandei intense pe care o fac mass-media aservite comuniştilor.

Prin
aşa-numitele „sondaje” în stradă, realizate seară de seară de posturile
de televiziune NIT sau M1, în care intervievaţii condamnă în
unanimitate şi cu o deosebită vervă decizia CMC, populaţiei i se
insuflă neîncrederea în noua guvernare. De fapt, proiectul privind
majorările respective a fost elaborat în CMC cu mult timp înainte de
alegeri. Potrivit specialiştilor, majorările se impuneau mai demult,
pentru că preţul serviciilor respective era în capitală mult mai mic
decât în alte localităţi.

Astfel, pentru serviciul de apă şi canalizare, consumatorii din
Făleşti, de exemplu, plătesc 18 lei pe metru cub, la Bălţi - zece lei,
la Nisporeni şi Comrat - 20 de lei, la Străşeni - 25 de lei, la
Criuleni, Căuşeni, Cimişlia - 16 lei. Cel mai puţin achită consumatorii
din Ungheni - şapte lei şi cei din Cahul - nouă lei. Astfel, majorarea
şi la Chişinău a tarifului la apă până la 9,16 lei înseamnă, de fapt,
restabilirea unei echităţi în raport cu cetăţenii din alte oraşe şi
sate ale republicii.

Vizavi de necesitatea acestor majorări am solicitat şi opinia unor experţi, care ne-au expus argumentele lor.

Nistor Grozavu, viceprimar al capitalei

La Chişinău, ultima scumpire în transportul public a fost operată de
CMC încă în 2006. De atunci, numai tariful la curentul electric a
crescut cu 40 procente, nemaivorbind de costul pieselor de schimb, al
parcului rulant etc. Noi ne-am ciocnit de o situaţie paradoxală în
care, de fapt, preţul de cost al unei călătorii în transportul public
nu acoperă nici 50% din cheltuieli. Am fost puşi în faţa unei dileme:
sau, încet-încet, rămânem fără transport public, deoarece 75 procente
din parcul urban de autobuze şi troleibuze are o vechime de cel puţin
15 ani şi nu mai poate fi exploatat, sau majorăm tarifele pentru
călătorie, în conformitate cu cheltuielile suportate de agenţii
transportatori. În aceste condiţii, am mai decis ca subvenţiile care
erau acordate celor două instituţii să fie oferite direct, sub formă de
compensaţii, categoriilor socialmente vulnerabile.

În ceea ce priveşte tarifele la apă, am fost nevoiţi să le ajustăm
în corespundere cu recomandările ANRE. Un alt motiv care a condus la
majorarea tarifului e că Banca Europeană de Investiţii a condiţionat
acordarea unui grant de cel puţin trei milioane de euro cu majorarea
tarifului şi apropierea acestuia de cel real, pentru a beneficia de
unele credite pentru dezvoltarea reţelelor de apă şi canalizare din
municipiu. De altfel, ţinând cont de vechimea reţelelor, pur şi simplu
suntem obligaţi să le schimbăm. Imaginaţi-vă ce s-ar putea întâmpla
dacă ar ieşi din uz, doar pe o perioadă scurtă, sistemul de alimentare
cu apă.

Mihai Roşcovan, director Business Consulting Institute, ex-consilier municipal

Orice scumpire a serviciilor şi mărfurilor trezeşte, de regulă,
nemulţumiri, fiindcă salariile şi pensiile nu cresc în aceleaşi
proporţii. Însă, în cazul tarifelor la apă şi al taxei de călătorie,
această majorare ar fi trebuit să fie efectuată nu acum, ci cu doi,
trei ani în urmă, fiindcă menţinerea tarifelor sub costul cheltuielilor
conduce la deteriorarea serviciilor. Tarifele trebuiau majorate mai
înainte, dar comuniştii niciodată nu au promovat o politică tarifară
adecvată, ca să îmbunătăţească calitatea serviciilor. Ei fie lăsau
cheltuielile pentru aceste servicii pe seama bugetului municipal, fie
lăsau întreprinderile să falimenteze. În ultimii doi-trei ani,
majoritatea comunistă din CMC făcea tot posibilul ca aceste
întreprinderi prestatoare de servicii să falimenteze şi, probabil, să
poată pune mâna pe ele.

Oleg Cernei, consilier municipal

Cetăţenii ar trebui să ştie că proiectul de decizie cu privire la
majorarea tarifelor la apă potabilă şi canalizare a fost pregătit de
fosta coaliţie majoritară din CMC, formată din PCRM şi PPCD, şi de
către consiliul de administraţie de la „Apă-Canal”. Pe atunci,
preşedinte al CMC era Eduard Muşuc. Practic, în condiţiile în care
„Apă-Canal”, din şapte zile ale săptămânii, funcţionează numai patru,
înseamnă că erau semne ca această întreprindere să falimenteze. Exista
riscul ca chişinăuienii să nu aibă apă potabilă 24 de ore din 24.
Declaraţia recentă a PCRM cheamă, de fapt, la nesupunere faţă de
primărie şi CMC şi instigă la proteste fără motive plauzibile.

Aceste decizii au fost adoptate la 15 septembrie, dar ele vor intra
în vigoare la 1 octombrie. În aceste două săptămâni, organizăm
dezbateri publice pe marginea acestor tarife. Nu e exclus ca la
sfârşitul lunii CMC să se întrunească în şedinţă şi să facă unele
modificări. În plus, noi am anulat facilităţile a peste 120 de mii de
cetăţeni care beneficiau de gratuitate în transportul public. Asta
însemna 145 mln. de lei anual din bugetul municipal. Noi ofeream
scutiri pentru procurori, judecători, vameşi etc., alături de
pensionari şi invalizi. Am anulat facilităţile, dar vom aloca,
persoanelor cu un venit lunar mai mic de 1450 de lei, câte 70 de lei.
În felul acesta, banii se direcţionează spre categoriile socialmente
vulnerabile. Cât despre pensionari, cu compensaţia acordată, cred că se
poate călători aproape în fiecare zi până la piaţă şi înapoi.