Pe cine deranjează investitorii străini?

Deja
de două săptămâni compania „Le Bridge Corporation Limited” stă cu un
magazin duty free în Aeroportul Internaţional Chişinău - gata să
activeze, dar închis şi fără vreo şansă reală măcar să ştie când va
putea fi pornită activitatea acestuia. Cu o investiţie de 15.423.000
lei în construcţia şi amenajarea acestuia şi un volum de mărfuri ale
celor mai cunoscuţi producători europeni care valorează 14.107.319 lei,
stocate în Aeroport, investitorul s-a pomenit în situaţia că nici măcar
nu mai are acces la propriile bunuri, nemaivorbind de posibilitatea de
a opera.

Ce se întâmplă de fapt?

De fapt, dacă abordăm subiectul doar din perspectiva businessului,
respectiva construcţie dă peste cap situaţia de pe piaţa duty free,
care la ora actuală este controlată de operatorul „Dufremol” -
proprietarul a câteva buticuri amplasate în acelaşi Aeroport şi a unui
magazin amplasat în hotelul „Joly Allon”. După ce, acum un an şi
jumătate, a pierdut un tender pe care l-a anunţat Ministerul Economiei
şi Comerţului (şi pierderea acestuia a fost un adevărat şoc pentru
compania respectivă, deoarece forma şi termenii în care a fost anunţat
erau ca şi special croiţi pentru ea), operatorul este acum conştient de
faptul că noul magazin „Le Bridge Duty Free”, prin amploarea sa şi
formula de comerţ pe care este gata să o ofere, pur şi simplu nu îi
lasă nicio şansă să mai rămână singurul operator pe piaţă, bucurându-se
de toate privilegiile statutului respectiv. Şi această situaţie este
lesne de înţeles, pentru că nimănui nu i-ar plăcea să-şi piardă într-o
bună zi din profituri, fiind silit să taie din preţuri sau să-şi revadă
strategia de afaceri.

Însă, în loc să facă un efort susţinut pe parcursul unui an şi
jumătate ca să reducă din handicap, concurentul aşteaptă momentul până
ce magazinele „Le Bridge Duty Free” sunt gata să se deschidă şi atacă
în judecată Contractul de arendă dintre „Le Bridge Corporation Limited”
şi Aeroportul Internaţional Chişinău. Acesta din urmă, întru executarea
Încheierii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din aceeaşi zi,
aplică măsurile de asigurare şi suspendă contractul de locaţiune a
spaţiilor ocupate de magazinul „Le Bridge Duty Free”. Aeroportul, din
exces de zel şi fără vreo jenă faţă de un partener de business - că
doar parteneri îi sunt şi o parte, şi cealaltă -, limitează accesul
proprietarului în magazin la un număr de două persoane care vor fi
prealabil stabilite de către companie şi chiar îl informează pe
proprietarul „Le Bridge Duty Free” că, în cazul în care va dori să-şi
retragă bunurile din magazin, este invitat să depună o cerere
prealabilă. Nu vă miroase a un fel de invitaţie de a elibera locul?

În opinia avocaţilor, decizia de a suspenda activitatea magazinului
este una total abuzivă, deoarece întrece o simplă măsură de asigurare
şi, de fapt, ia forma unei sancţiuni egale cu lichidarea unui business
nici măcar pornit la acea oră. Cel mai caraghios lucru este că o atare
măsură de asigurare poate fi aplicată într-o zi, dar recursul, conform
procedurii, necesită minimum 15 zile. Minimum 15, maximum - nu se ştie
cât. Această sistare este fructificată din plin de către concurent
care, la câteva zile, începe extinderea magazinelor sale şi amplasează
schelele nici mai mult, nici mai puţin, în chiar imediata vecinătate cu
intrările la magazinul „Le Bridge Duty Free”, făcând imposibil un
eventual acces al cumpărătorilor spre un magazin care, totuşi, se poate
deschide în orice clipă. Din informaţia obţinută la telefon de către
juriştii „Le Bridge Corporation Limited” de la Inspecţia de Stat în
Construcţii, aceasta nu a înregistrat nici o autorizaţie de construcţie
pe numele „Dufremol” privind executarea lucrărilor de construcţie în
incinta Aeroportului Internaţional Chişinău. Şi, chiar de ar exista,
aceasta nu are valoare juridică dacă nu este înregistrată la Inspecţia
de Stat în Construcţii.

Între timp, orice adresare a investitorului Franck Arif,
proprietarul păgubit, lasă surde toate instanţele. Mă rog, s-o fi
gândit ele, instanţele, acest Arif ar fi cazul deja să se obişnuiască
cu situaţia în care afacerea îi este în permanenţă trenată - ba de
pompieri, ba de inspectori în construcţie, ba de administraţia
Aeroportului, ba de alte servicii ale statului. Astfel, dacă în tot
Aeroportul roletele sunt permise, în magazinul lui acestea prezintă un
pericol iminent; tapetele utilizate sunt reale focare de incendii şi
câte încă zeci de alte pretenţii, pe care omul deja a şi obosit să le
noteze, căci oricum peste două zile vor apărea altele şi mai ciudate...

Dreptul primului venit?

Lucrurile
ar fi fost mult mai simple, dacă aceste acţiuni nu ar avea alura unei
campanii bine gândite şi operate de către cineva. Prea uşor se
îndeplineşte orice moft al concurentului şi prea victorios se simte
acesta, care de vreo două luni încoace umblă vajnic, anunţând la stânga
şi la dreapta - atât la Chişinău, cât şi la Congresul comerţului fără
taxe de la Cannes - că „Arif niciodată nu va deschide magazinul din
Aeroport” şi că „locul lui nu este în Aeroport” - aşa, de parcă ştie el
ce ştie... Şi ne vine şi nouă deja să credem că, într-adevăr, el ştie
ceva mai mult decât alţii în această ţară.

Valeriu Romanov, directorul comercial „Dufremol”, declară pentru
Jurnal.md că „tenderul anunţat cu un an şi jumătate în urmă nu se
referea şi la Aeroport”. „Într-adevăr, spune Franck Arif, directorul
general „Le Bridge Corporation Limited”, tenderul se referea doar la
punctele de trecere a frontierei terestre Moldova-România. Dar parcă
vine cineva în Aeroport aşa samavolnic şi începe o construcţie de
proporţii? Atunci când compania „Le Bridge Corporation Limited” şi-a
definitivat strategia de dezvoltare a reţelei şi a hotărât să lucreze
pe segmentul luxury, a devenit clar că această strategie poate fi
realizată doar în cazul în care va deţine şi un magazin în aeroport,
altminteri aceşti producători nici nu discută cu tine. Atunci a fost
elaborat un plan de afaceri pentru un magazin adiţional în această
locaţie, prezentat Ministerului Economiei şi Comerţului, care a şi
eliberat licenţa respectivă. „Le Bridge” a tratat această permisiune cu
cea mai mare responsabilitate, construind un magazin de cea mai înaltă
clasă, unic în ţară. Este chiar un element de imagine a republicii”.

Dar... „Le Bridge” a câştigat acest tender în condiţii foarte
dubioase”, nu se lasă concurenţii. Normal, zicem noi, cum să nu pară
dubios, dacă tu te vedeai deja cu licenţa în buzunar şi, când colo,
vine cineva şi-ţi încurcă iţele.
La urma urmei, şi lui Franck Arif
i se pare dubioasă situaţia în care, la 19 iunie 2009, fără organizarea
vreunui concurs, Companiei „Dufremol” SRL i-a fost eliberată licenţa
MMII 032097 pentru activitatea a 12 magazine duty free, inclusiv pentru
deservirea corpului diplomatic.
Întrebări fără răspuns

Stă acum investitorul şi se întreabă: ce să facă? Să-şi ia lumea în
cap şi să lase investiţia paragină? Să aştepte batjocura până când
concurenţii vor veni să-i ofere mărinimoşi „colacul salvator”,
propunându-i să cedeze magazinul pentru o anumită sumă, că după cum se
vede, le-a plăcut? Să se gândească cu frică la soarta celorlalte cinci
magazine din reţea, căci şi cu acestea ar putea să treacă prin acelaşi
calvar? Să mai aştepte - poate, totuşi, instanţele de resort îi vor
chema la un moment dat pe ambii şi îi vor pune faţă în faţă,
ascultându-le argumentele şi luând o decizie corectă? Căci, la o adică,
nimic nu-i împiedică pe ambii şi chiar pe un al treilea sau al patrulea
să opereze pe această piaţă? Sau măcar să i se spună cu ce a greşit şi
în faţa cui - poate că are ceva şi el de răspuns şi de pledat?
Deocamdată omul este lăsat în ceaţă.

Aşa, de parcă nu ar fi vorba de o investiţie de peste şapte milioane
de euro. Şi lucrurile nu s-ar întâmpla în Moldova, ci pe altă planetă.
Şi de parcă ar da investitorii buzna peste noi. Şi de parcă, în topul
ţărilor cu risc major pentru investiţii, Moldova ar sta pe undeva pe la
coada listei, dar nu în faţă. La fel de dezorientaţi sunt cei aproape
200 de angajaţi ai reţelei, care se tem că de la un loc de muncă cu un
salariu şi condiţii bune, cu permanente traininguri de la cei mai buni
experţi străini, s-ar putea trezi mâine, în plină criză, pe drumuri.
Iar acestora li se mai adaugă încă circa 1000 de angajaţi „Le Bridge
Corporation Limited”, care au început şi ei a se întreba ce se întâmplă
în cazul în care investiţia lui Franck Arif se dovedeşte a fi zadarnică.

După cum vă spuneam, toate instanţele şi instituţiile cărora li s-a
adresat „Le Bridge Corporation Limited” au rămas surde. Pe nimeni nu
interesează că un investitor străin, care ar trebui ocrotit de lege şi
de acordurile bilaterale semnate între Franţa şi R. Moldova, e pur şi
simplu pus la perete de această situaţie. Probabil, tot aşa cum nu îi
interesează eventualele repercusiuni de imagine a R. Moldova, capitol
la care investitorii străini sunt foarte atenţi.

Aurel Marcu, pentru TIMPUL

Degeaba şi-a dorit omul să construiască la hotarele ţării nişte
magazine care să îi uimească şi pe străini. Deocamdată, R. Moldova îi
uimeşte pe străini cu altceva, foarte urât…