Cum «CARMEZ» a nimicit corupţia

În
numai cincisprezece ani, fostul şef al companiei “Carmez” a implicat
întreprinderea în mai multe scandaluri de corupţie de nivel
internaţional, astfel compromiţînd imaginea Moldovei şi fiind la un pas
să comită un atac de tip "corporate raider” la fabrica “Carmez”.
Acţionarii şi-au unit puterile pentru a opune rezistenţă. Astăzi vă
relatăm despre succesul obţinut în lupta împotriva corupţiei la o
fabrică din Chişinău.

Veni, vidi, vici
Ar trebui să ştiţi că orice
tranzacţie presupune câteva secunde. Noi suntem doar martorii
momentului când părţile semneză documentul, indiferent dacă contractul
este de stat sau de afaceri. Dar acesta este doar vârful aisbergului.
Cei familiarizaţi cu finanţele ştiu: unele tranzacţii au o istorie
îndelungată. Ele implică aceleaşi procedee ca şi operaţiile militare.
Gândite secret. Gândite cu atenţie. Pregătite timp de decenii. Şi, în
rezultat, efectuate rapid. Acest lucru este valabil, în special, pentru
tranzacţiile imobiliare. Dar, să vă povestim pentru început în ce a
constat planul ex-directorului Câşlaru de atribuire a întreprinderii
“Carmez”.

Iniţial, nimeni nu ştia ce ascundeau planurile domnului Câşlaru,
ex-auditor al Biroului de Audit, atunci când a fost invitat la
întreprindere de către Domnul Bivol. Nici nu putem presupune că aceşti
oameni “vrednici” au fost implicaţi în ceea ce acum numim cumătrism. A
fost o coincidenţă că venirea lor împreună la “Carmez”, precum şi
cumpărarea a 2 apartamente şi a 2 vile, fapt bine cunoscut de toată
lumea? La ce se gândea atunci dl Câşlaru? Gândurile sale la acel moment
nu sunt cunoscute. În schimb, faptele vorbesc de la sine. Judecând după
acţiuni, înţelegem că obiectivul unic al domnului Câşlaru consta în
monopolizarea întreprinderii.

În 1991 Dl Câşlaru devine director adjunct al companiei. Câşlaru
trebuia să se ocupe cu achiziţiile de materie primă. Noi spunem
"trebuia", deoarece, în conformitate cu ceea ce îşi aminteşte
personalul, domnul Câşlaru nu îndeplinea aceasta obligaţie. Veteranii
întrepriderii spun că domnul era mult mai îngrijorat de relaţiile cu
contabilul-şef şi de situaţia financiară a întreprinderii. O atenţie
deosebită se acorda bârfelor şi intrigilor, de care se ocupa managerul,
pe atunci sovietic, Câşlaru. Vorbim despre acest lucru fără ironie
deoarece în timpurile sovietice organizarea administrativă nu era
posibilă fără intrigi. Directorul Bivol, care l-a adus pe Câşlaru la
"Carmez", a plecat de la conducere. Astfel “Carmez” a fost condus de un
om practic necunoscut colectivului de muncă. Tot dl Bivol este persoana
în numele căreia Câşlaru va vorbi şi va decide mai târziu. Dar cel mai
rău e faptul că el, Câşlaru, încerca să profite de ceea ce nu îi
aparţinea. Şi nu printr-o tranzacţie echitabilă, ci prin manipulări de
stocuri, despre care statul va afla şi datorită cărora Câşlaru va sta
la răcoare.

Un paradox. Aşa cum am spus, directorul adjunct, responsabil pentru
pregătirea materiilor prime, Dl Câşlaru, nu îşi îndeplinea obligaţiile.
Devenind conducător, însă, s-a implicat în achiziţionarea de materii
prime! De import, export ... Anume în momentul când a preluat
conducerea toate aceste lucruri au devenit interesante. După ce a
obţinut scrisorile de acreditare, el a lansat imediat o activitate
frenetică privind vânzarea de materie primă de piele a "Carmez”-ului în
străinătate. Cea mai mare parte a tranzacţiilor a fost făcută fără nici
o licitaţie. Aproape fiecare tranzacţie era încheiată de Dl Câşlaru
personal. La întreprindere, până în present, circulă egende despre
aceste afaceri. Astfel noului director i-a venit pe plac gustul puterii
şi gustul banilor. Dar toate aceste tranzacţii pot fi considerate
nesemnificative. Aceste mici faptuleţe erau o etapă pregătitoare pentru
grandioasa idee a Dl Câşlaru. Dacă credeţi că era o încercare de a-şi
trece în împroprietate "Carmez”-ul, atunci greşiţi. Până la acel moment
încă mai era timp. Cumpărarea în masă a acţiunilor a început în 1998.
Prudentul rechin de afaceri a calculat minuţios fiecare pas.
Activitatea domnului Câşlaru a provocat un mare scandal în Rusia. Iar,
drept consecinţă, a fost ştirbirea imaginii R. Moldova. Dar să vedem,
succinct, cum a fost...

Episodul cu tocăniţa
Anii ’90 se soldeaza cu
găsirea unui nou partener de “afaceri” - firma germană «Efema», condusă
de un originar din Ucraina. Combinatul de carne de la Chişinău începe
să lucreze aproape în întregime pentru această companie germană, care,
la rândul său, aprovizionează cu bunuri Ministerul Apărării din Rusia.
S-ar părea că nu este nimic criminal. O afacere de rând. Dar, aşa cum
se întîmplă de obicei la dl Câşlaru, o tranzacţie nu este doar o simplă
tranzacţie...

În esenta, producţia furnizată era de proastă calitate sau, mai bine
zis – nici vorbă de calitate. Produsele nu corespundeau standartelor.
“Tocăniţa nu putea fi numită tocăniţă”, spuneau producătorii. Era
necomestibilă. Gustul acestui produs a fost probat nu numai de soldaţi,
dar şi de Instanţa de garnizoană militară din Moscova. Instanţa a
condamnat persoana care a cumpărat de la domnul Câşlaru această
producţie “de calitate”. Fostul director financiar al Ministerului
Apărării, generalul-colonel Gheorghi Oleynik, a primit în anul 2003
cinci ani de închisoare şi privare de rang. Aşadar, tocana, care a fost
produsă de "Carmez", la drept vorbind, din deşeuri importate din
România a trebuit să fie scoasă din producţie... Dacă credeţi că
lucrătorii întrepriderii sunt recunoscători fostului director, greşiţi.
Combinatul de carne tot timpul ... a lucrat în pierdere. De ce ? Tocana
se vindea la preţuri ridicate, era făcută din deşeuri şi dădea un
profit fantastic!

Cu toate acestea, "Carmez” nu a văzut acest profit. În scimb, a
văzut şi a simţit o lovitură la adresa reputaţiei întreprinderii, şi,
în general, a întregii republici. Specialiştii de la "Carmez", chiar şi
cei care respectau directorul, aproape cu lacrimi în ochi i-au cerut
lui Câşlaru să oprească producţia. Ar fi fost mai simplu să plătească
salariile oamenilor din veniturile companiei, precum şi să caute
comenzi decente, decât să intervină în această afacere murdară.
Desigur, Câşlaru nu a acordat nici o atenţie acestor argumente. De ce?
Poate că el deja se gândea la afacerea următoare? Ceea ce, apropo, de
asemenea, a avut o relevanţă directă pentru imaginea internaţională a
R. Moldova. Este un scandal notoriu în legătură cu interzicerea
importurilor de carne din Moldova în Rusia.

Episodul cu carnea
Să ne amintim pe scurt.
Interdicţia asupra importurilor de carne din Moldova în Rusia a fost
introdusa la 18 aprilie 2005 pentru a "preveni importul posibil pe
teritoriul Rusiei a mărfurilor periculoase din punct de vedere
sanitar-veterinar". Desigur, aceasta decizie a fost într-un fel în
legătură cu relaţiile politice dintre ţările noastre. Dar Moldova s-ar
fi simţit mult mai încrezător în negocierile cu Moscova şi ar fi avut
dreptul moral de a cere returnarea pieţei dacă nu ar vi avut vreo vină.
Cu regret, vina exista. Responsabilul pentru ea este dl Câşlaru. Iată
un truc: din România în R. Moldova se aducea carnea care avea sigiliu
ţării noastre. Producţia de carne din România traversa Moldova şi
ajungea în Rusia ca produs moldovenesc. Chiar dacă motivele pentru
interzicerea importului de carne au fost politice, se dovedeşte, că
oamenii care au efectuat aceste trucuri, în fond au trădat R. Moldova.
Au dat un motiv şi o justificare pentru interzicerea cărnii. Acesta
fiind punctul de plecare a crizei economice din Moldova. Cine ştie unde
erau gândurile lui Câşlaru. Însă noi cunoaştem ca el a iniţiat-o. Cu o
pofta nestăvilită pentru putere şi funcţii înalte, în 1998 a avut loc o
tentativă de a cumpăra acţiunile societăţii de la lucrătorii
“Carmez”-ului şi, eventual, însuşirea lor în anul 2000.

Episodul cu acţiunile: prima etapă
Acel plan al
Domnului Câşlaru nu mai era un mister în 2004, din momentul
achiziţionării acţiunilor în sumă de 2 milioane de unităţi, cu anularea
lor ulterioară. La iniţiativa oamenilor, Dl Câşlaru, la data de
06.02.2004, a organizat adunarea generală extraordinară a acţionarilor.
S-a decis de a organiza o ofertă tender pentru achiziţionarea 2
milioane de acţiuni la preţ de 9,25 lei pentru o acţiune, cu toate că
preţul real la acel moment, potrivit experţilor, era mai mult de 20 de
lei. Decizia a fost votată de către Constantin Ciobanu (care deţinea
25.91% din numărul total de acţiuni), de 12 delegaţi din grupul de
lucru şi câţiva "mici" acţionari. Pentru a asigura oferta tender, banca
a acordat societăţii un împrumut de 1 milion 50 mii de euro şi 1 milion
400 mii de lei cu dobânda aferentă a împrumutului pentru întreaga
perioadă de achitare - 3,5 ani. În scopul asigurării împrumutului, au
pus în gaj toate proprietăţiile: utilaje tehnologice, un complex de
clădiri şi structuri, terenuri de 16.497 de hectare, chiar si marca
comercială "Carmez". Apropo, acordul a fost semnat cu încălcări
legislative. Valoarea de piaţă a imobilului ipotecat a fost mai mare cu
25 la sută din valoarea activelor societăţii. Prin urmare, decizia a
fost luată de către Consiliul societăţii şi nu de către autoritatea
executivă.

Dl Câşlaru a considerat acest lucru nesemnificativ... El a fost ales
în 2000 pentru o perioadă de 5 ani, nu mai dorea să aştepte pînă în
2005, pentru că se grăbea. Era evident că acţionarii şi angajaţii
companiei sunt pe cale de a-i ghici planul. Prin urmare, după adunarea
generală anuală a acţionarilor din 28.05.2004, Câşlaru propune să
convoace pe data de 16.07.2004 o altă reuniune extraordinară. Pe rdinea
de zi, în afară de problema acoperirii pierderilor din anul 1998-2002,
în valoare de 3 136. 986 lei, din profitul anului 2003 de 1 159.628
lei, iar suma rămasă de pierdere de 1 977. 358 lei - din rezervele
societăţii, a mai inclus 2 chestiuni importante mai mult pentru el:
"Încetarea activităţii Organelor Executive" şi "Alegerea Organelor
Executive ale societăţii.” Şi astfel Anatolie Câşlaru a fost ales
director general pentru încă 5 ani! Şi din nou au votat pentru el
Constantin Ciobanu, pachetul de acţiuni a căruia (de data aceasta a
fost 51,72% din numărul total de acţiuni cu drept de vot).

Mai simplu spus, Anatoli Câşlaru pentru mai mult de 20 milioane de
lei ai firmei şi-a cumpărat postul de director general al "Carmez"
pentru încă 5 ani. Banii care ar fi trebuit să fie folosiţi pentru
majorarea salariilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale
angajaţilor, pentru reconstrucţia companiei, au mers ... la achiziţia
puterii pentru Câşlaru. Cum altfel se pot explica toate aceste acţiuni?
Ce proprietar rezonabil sau manager va cumpăra un lucru costisitor ca
apoi să-l ... distrugă? Anume,astfel au fost anulate 2 milioane acţiuni
ale S.A. "Carmez" în valoare de peste 20 de milioane de lei.

Aceasta a fost prima fază a planului de monopolizare a "Carmezului”.
Dl Câşlaru din banii companiei şi-a achiziţionat postul de director
pentru următorii cinci ani. Etapa pregătitoare luase sfârsit. Venise
timpul pentru acţiune. Trei adunări ale acţionarilor în mai puţin de
şase luni, la care nu s-a luat nici o decizie în favoarea lor... Nici
un bănuţ la plata dividendelor ... Fostul director se grăbea.
Simţindu-se stăpân, a început distribuţia pachetului majoritar,
luîndu-şi sie 775 786 acţiuni, care, după reducerea capitalului social
cu 20 milioane lei, prin anularea de 2 milioane de actiuni, deja a
reprezentat 35.90% din totalul acţiunilor cu drept de vot. Tranzacţia a
fost executată la un preţ ridicol şi e logic că atenţia mass-media a
fost atrasă de absurditatea ei: 10 bani pentru o acţiune de 10 lei.
Statul nu a rămas indiferent.

Despre încălcările Legii cu privire la piaţa hîrtiilor de valoare,
Comisia Naţională a Pieţei Financiare a emis decizia după 3 săptămâni,
numărul / 1 din 21/01/2005, publicată în Monitorul Oficial din
18.02.2005.

Episodul nr.2 Acţiunile
Dl Câşlaru a fost
descoperit şi planul cu privire la confiscare a trebuit să fie amânat.
Fostul director a decis să meargă pe cealaltă cale. El a "revândut"
acţiunile, chipurile, foştilor proprietari. Câşlaru a făcut totul
pentru a oferi un număr cât mai mare de acţiuni. Colectivului îi spunea
poveşti despre managementul protecţionist conform căruia “nu dorea ca
întreprinderea să numerească în mîini străine." Însăşi Domnul Câşlaru
nu era străin şi a cerut de la lucrătorii simpli să vândă acţiunile la
preţuri extrem de mici… tot "Carmez”-ului, dar, de fapt,unei singure
personae. Directorul a recurs la presiuni şi şantaj. Nimeni nu mai avea
la acel moment nici o îndoială că toate acţiunile erau cumpărate de o
singură persoană. Această persoană era Anatol Câşlaru - ce coincidenţă!
În limba finansiştilor el este un “insider” cel care nu are dreptul
legal de a participa la astfel de tranzacţii, însă Câşlaru nu a fost
descurajat.

În acel moment administraţia cerea lucrătoriilor obişnuiţi care
aveau acţiuni să le vândă imediat "Carmez”-ului. Mai simplu spus,
domnului Câşlaru. Dar, oamenii nu erau orbi, au văzut totul, fiind
martorii acelui abis în care era împinsă SA”Carmez”. Întreprinderea
avea 15 angajaţi respectaţi, ce deţineau o miză importantă. Aceşti
acţionari nu au vândut acţiunile pentru un preţ neînsemnat stabilit de
director. Anume aceşti acţionari, ulterior, s-au împotrivit lui
Câşlaru. Cu toate că Anatolie Câşlaru s-a străduit, prin metode
sofisticate de presiune, să acapareze acţiunile acestor oameni care
lucrau în cadrul companiei din anii 70. Despre metodele utilizate de
către directorul Câşlaru pentru însuşirea acţiunilor muncitorilor
conducerea “Carmez” a informat la 28 iunie 2001.

S-a convenit la compensarea suplimentară pentru angajaţii acţionari
care vindeau acţiunile. Cei care nu au vândut acţiunile "Carmez”-ului,
evident, nu beneficiau de remuneraţii suplimentare. Ne referim la
producţia pe care lucrătorii o primeau de patru ori în an, la sărbători
– un set de produse alimentare în suma de 200-250 de lei. Apropo,
lucrătorii care nu deţineau acţiuni nu au primit astfel de seturi, deea
ce a constituit o violare a legii privind societatea pe acţiuni care
spune că "acţionarii - angajaţi nu ar trebui să se bucure de privilegii
în comparaţie cu non-acţionarii." Este o prevedere, fiţi de acord, este
echitabilă, ori remuneraţia acţionarilor este profitul.

Câşlaru, de asemenea, a încercat să-i priveze pe muncitori de
câştiguri, forţândui să vândă acţiunile. Presiunea era peste tot. De
exemplu, dacă un angajat al "Carmez " nu reacţiona la presiune şi nu
vindea acţiunile pentru o suma mizeră, copiii lui nu primeau bilet la
centrul de recreere al "Carmez" sau la baza de odihnă care, pur şi
simplu, a fost furată deoarece bani pentru ea nu au mai ajuns la
"Carmez".

Comisia de Audit, care lucrează la întreprindere la cererea
acţionarilor a stabilit modul în care a fost înstrăinată această bază
de odihnă. Astfel a fost atestată crearea filialei "Carmez", care se
numea “Resort Chernomor”. Această societate a aparţinut lui Valeriu şi
Marina Shinkaryuk, lui Anatolie Câşlaru şi 48 la sută - "Carmezului. Un
an mai târziu s-au produs permutări care au condus la schimbarea
proporţiilor de acţiuni ale staţiunii “Chernomor”. Au apărut acţionari
noi - Constantin Ciobanu şi Galina Florea. Astfel “Carmez”-ului ii
reveneau acţiuni mai puţine. După ce staţiunea “Chernomor” a fost
capturată, ea putea fi divizată deja foarte uşor. Ceea ce a şi fost
făcut. Simplu şi elegant. Baza de odihnă a întreprinderii “Carmez “ a
fost ... pierdută în instanţa de judecată în folosul unei firme
necunoscute din oraşul Nikolaev (Ucraina).
Iată o altă afacere a Dl Câşlaru.

Prăbuşirea speculanţilor
Încercarea de acaparare
a companiei “Carmez” s-ar fi soldat cu success dacă Domnul Câşlaru ar
fi fost mai mult atent şi mai putin avar. Se cunoaşte că lacomia
distruge o anumită categorie de oameni. Echipa angajaţilor disperaţi
din cauza întârzierii plăţilor salariale şi de tirania administraţiei a
cerut ajutor. În momentul când angajaţii au descoperit faptul că o
parte a acţiunilor au fost achiziţionate la o licitaţie publică de
acţionari noi, ei au recurs la întocmirea unei scrisori deschise către
Comisi Naţionala a Hîrtiilor de Valoare. Imaginaţi-vă, până la ce stare
au fost aduşi muncitorii ca să întreprindă asemenea act. Colectivul,
fiind terorizat de “Ţar” era gata să ceară ajutor de la oricine.
Astfel, au solicitat noilor acţionari schimbarea cât mai grabnică a
vechii administraţii.

La momentul adunării acţionarilor din 22 mai a anului curent a
devenit clar faptul că SA “Carmez ” este deficitară. Numai pentru
producţia eschivată pentru scopuri neclare “Carmez”, neavând nici un
document în regulă, a pierdut în 5 ani 6,5 milioane lei. Aceasta şi
multe alte fapte au fost stabilite de către Comisia de Audit, care a
analizat activitatea de administrare anterioară a SA “Carmez”. Comisia
a stabilit că prejudiciul în urma conducerii anterioare este mai mult
de 12 milioane de lei. În plus, Câşlaru nu scăpa nici o încercare
disperată de a confisca întreprinderea . Situaţia a devenit critică. La
22 mai a acestui an acţionarii “Carmez” au decis să-l destutuie din
postul de director al companiei,pe domnul Câşlaru.Drept răspuns, fostul
director hotărât să desfăşoare un război împotriva întrprinderii în
mass-media.

"Regele fals"
În general, cel mai uimitor
dintre toate este faptul că domnul Câşlaru nu este întotdeauna cel ce
pretinde a fi. Într-un interviu de presă el se prezintă "directorul
companiei", ceea ce este o minciună. După adunarea acţionarilor din 22
mai 2008, el a fost demis din acest post. El vorbea în numele
acţionarilor pe când era proprietar a doar 0,18 la sută din acţiunile
S.A. “Carmez”. Se prezintă academician dar nu este. Este admis la
Academia Economica din Moscova doar ca persoană fizică. A călătorit în
străinătate cu statut de “academician”, folosind mijloacele băneşti ale
SA ”Carmez ” şi nu ale Academiei Economice. El susţinea că scopul
călătoriei sale în Brazilia era descoperirea posibililor furnizori de
carne, pe cînd programul turistic dă peste cap asemenea afirmaţii. În
Brazilia, dl Câşlaru s-a distrat la carnaval, vâslind în bărci pe râu,
admirând cascade. Ce a făcut în Thailanda, călătorind din contul
"Carmez”? Ingeniosul Câşlaru nu găseşte explicaţii. În Brazilia Câşlaru
a avut viză de turist şi nici măcar nu a fost învitat la consulat.
Simplu spus, a fost într-o excursie turistică.

Pasiunea Dl Câşlaru pentru impostură se transformă, uneori, într-o
farsă. De exemplu, îi place să se mândrească cu premiile primite a
Paris, Londra si Viena, Evident pentru bunul său management. Dar
niciodată, nici o comisie, nici o organizaţie europeană de control a
producţiei de carne nu a vizitat Chişinăul. La drept vorbind, în
realitate producţia nici măcar nu a fost propusă oricărei din acele
ţări, poate numai în fanteziile domnului Cîşlaru. Sunt nişte premii
banale care nu reprezintă nimic. Desigur, Dl Câşlaru înţelegea acest
lucru. Dar, era foarte tentantă oportunitatea de a face excursii din
contul întreprinderii.

Totul e bine când se termină cu bine
Din
fericire, pentru acţionarii şi angajaţii "Carmezului”, azi este
binevenită această expresie. Domnul Câşlaru a suportat consecinte pe
care le merită. Controlul asupra "Carmez”-ului nu a reuşit să-l obţină.
Deţinătorii de acţiuni, alăturându-se colectivului de muncitori, au
scăpat de cea mai importantă problemă a întreprinderii. Actuala
conducere depune eforturi colosale pentru ca întrepriderea şi
colectivul ce include mai mult de 700 de persoane să depăşească criza
produsă de fosta administrare a domnului Câşlaru. Salariile sunt
majorate. Se urmăreşte atragerea investiţiilor. Au revenit la fabrică
specialiştii concediaţi. În fine, s-a revenit la un orar de muncă
normal. Materialele cu privire la cauza penală de furt de proprietate
sunt transmise în instanţa de judecată. Şi acţionarii, şi colectivul
speră că organele de drept vor judeca tot ceea ce au făcut Câşlaru şi
“C.” la S.A."Carmez”.

P

Adevărul va triumfa!
Serviciul de presă al S.A. "Carmez"