Casele de amanet - soluţia pe timp de criză

Victor Ursu

Chişinăuienii
îşi amanetează bijuteriile pentru a face rost cât mai repede de bani
lichizi. Cei care nu-şi achită dobânda lunară rămân fără de ele.

Din lipsă de bani, chişinăuienii recurg tot mai des la amanet şi
lasă bunurile de aur în schimbul sumelor scontate. Dacă înainte de
criza economică pragul caselor de amanet era trecut de doar trei sau
patru clienţi zilnic, în prezent numărul celor care apelează la
varianta de împrumut contra bijuterii a crescut considerabil. Potrivit
angajaţilor acestor case, de regulă, oamenii aduc podoabe care nu
depăşesc 10-15 grame, dar sunt şi excepţii, când acestea cântăresc
40-50 de grame. „Nu pot estima exact cu cât a crescut numărul
clienţilor, dar el este mai mare în ultima perioadă faţă de anul
trecut”, a precizat Victor, angajat la o casă de amanet din strada
Armenească, care a zâmbit şmechereşte refuzând să-şi spună numele de
familie.

De când a început criza economică, casele de amanet, sau
lombardurile, s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. În regiunea
Pieţei Centrale, ele sunt amplasate la câţiva metri distanţă una de
alta. Evident, s-au diversificat şi clienţii care se îndreaptă acolo
unde preţul de achiziţie este mare, iar dobânda - mai mică. „Preţurile
de achiziţie variază de la 55 la 170 de lei pentru un gram de aur, în
funcţie de proba metalului pe marja 375- 958”, spune Gheorghe
Serghienco, vicedirectorul unei case de amanet din strada Bucureşti.
Dobânda lunară pentru împrumut este de 9,9%-17% /gram. La scadenţă,
dacă doreşte să-şi recupereze bunul, clientul trebuie să întoarcă nu
doar banii împrumutaţi, ci şi comisionul aferent, stabilit de casa de
amanet. Preţurile la care sunt evaluate bijuteriile din aur sunt
influenţate de cele de la bursa internaţională. „Dacă preţul la bursă a
metalelor nobile creşte, şi noi mărim preţul de achiziţionare şi astfel
clienţii au de câştigat”, menţionează Gheorghe Serghienco. Bijuteriile
nerecuperate de clienţi sunt topite şi din ele sunt confecţionate
altele.

Potrivit lui Serghienco, bijuteriile care sunt într-o stare bună
sunt restaurate şi expuse în vitrina magazinului pentru vânzare.
Casele
de amanet sunt solicitate cel mai mult de sărbători, dar şi înainte de
concedii ori la începutul anului şcolar. „Am avut şi clienţi care şi-au
amanetat bijuteriile pentru a face rost de bani ca să pună murături ori
să-şi plătească întreţinerea”, povesteşte patroana unei case de amanet
din regiunea Pieţei agricole. De obicei, oamenii lasă în gaj inele,
cercei, brăţări, lănţişoare. Ultimele piese la care renunţă sunt
verighetele. „Asta înseamnă că nevoia de bani este foarte mare”, spune
patroana. Majoritatea celor care trec pragul caselor de amanet sunt
persoane cu venituri mici şi medii. Cele mai multe case de amanet
preferă să lucreze numai cu aur. Cei care primesc aparate electronice
şi obiecte de artă au nevoie de personal care să evalueze şi să repare
bunurile, dar şi de spaţiu de depozitare adecvat.