Valentina Baciu

În timp ce peste 90% din moldoveni declară că sunt afectaţi
de criza economică, guvernarea comunistă, deşi e pe ducă, aruncă banii
publici pe fereastră. Zilele trecute la Leuşeni, Hânceşti, au fost
finalizate lucrările de amenajare a unuia dintre cele şapte
tancuri-monument de pe teritoriul RM. pentru a sărbători „eliberarea
din 1944” - lucrări care au secătuit Bugetul de un milion de lei!

Surse din cadrul Guvernului, care au dorit să-şi păstreze
anonimatul, ne-au spus că milionul s-a dus, din mijloacele Fondului
rutier, pentru amenajarea teritoriului din preajma tancului. Aceleaşi
surse ne-au relatat că a existat o indicaţie „de sus”, venită de la
prim-secretarul comuniştilor, Vladimir Voronin, care a satisfăcut
astfel doleanţa lui Nicolae Guţul, preşedintele Organizaţiei pentru
apărarea drepturilor slavilor din RM, „VECE”. Restaurarea tancului
propriu-zis a costat circa două milioane de lei şi s-a făcut din
donaţii venite din Federaţia Rusia (guvernatorul regiunii Volgograd şi
Compania „Lukoil”). „În loc să scăpăm de aceste tancuri noi băgăm bani
în ele. Cui trebuiesc ele?”, s-au întrebat sursele noastre din executiv.

Acum patru ani, TIMPUL a desfăşurat „Operaţia „Antitanc”, prin
intermediul căreia istorici, politicieni, oameni de cultură s-au
pronunţat pentru adunarea celor şapte tancuri existente în RM într-un
muzeu. Astfel noi am scăpa de simbolurile „eliberării”. Dar iată că în
cei patru ani nu s-a mişcat nimic, iar acum guvernanţii vor să
resusciteze patriotismul cu… aceleaşi tancuri. Crezul comunistului
Guţul, ca şi a lui Voronin, e că tinerii au un nivel diminuat de
educaţie patriotică. Şi pentru că singura soluţie pe care o văd este
reconstrucţia monumentelor şi a memorialelor sovietice, ei s-au pus pe
treabă. În cei opt ani de guvernare roşie, milioane de lei au fost
investite în acest trecut. Cu ce costuri însă? Numai restaurarea
Memorialului „Eternitate” din Chişinău a costat circa 35 milioane de
lei. Imediat după preluarea primăriei de către democraţi s-a demonstrat
că ştabii comunişti au deturnat, prin „Eternitate”, 13 milioane de lei
(peste 1 milion USD) din bugetul capitalei.

Primul tanc-monument în RM a fost instalat pe şoseaua care leagă
Dubăsarii de Tiraspol, lângă satul Pohrebea, în 1965, în ajunul
aniversării a 20-a de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Se spunea despre acest tanc că ar fi fost găsit în Nistru… Ulterior,
propaganda sovietică a scris o adevărată legendă despre membrii
echipajului, care au fost declaraţi, post-mortem, eroi ai URSS.
Celelalte şase tancuri au fost instalate în anii ’60: la Leuşeni,
Corneşti (Ungheni), Cineşeuţi (Rezina), Nisporeni, Bălţi şi Tiraspol.
În perioada sovietică, tancurile erau un puternic element de
îndoctrinare, aceste „monumente” fiind vizitate, obligatoriu, de elevi.
Lângă „tancuri” se ţineau mitinguri cu ocazia sărbătorilor sovietice,
acolo picii deveneau pionieri. Tot aici veneau să depună flori şi să se
fotografieze mirii şi miresele. Din 1993, tancurile respective nu mai
figurează în lista monumentelor ocrotite de stat. Însă ele au rămas să
figureze ca obiecte de patrimoniu public, aflate la balanţa
autorităţilor din localităţile în care sunt amplasate.

După „revoluţiile de catifea”, toate tancurile din Ţările Baltice şi
ex-sovietice au fost demontate şi duse la muzee ale comunismului.
Aceste state au renunţat la „moaştele” unui sistem defunct şi străin
lor, adoptând alte valori. Pe noi se pare că ceva ne împiedică să ne
rupem de un trecut mult prea dureros. Ori, poate, ne-am deprins ca să
ne scrie istoria străinii, precum e acest Nicolae Guţul de la „VECE”.

Ce crede Biserica

Părintele Pavel Borşevschi,
parohul Bisericii „Sf. Dumitru”, din Chişinău

Noi, creştin-ortodocşii, facem troiţe, nu tancuri

Satul arde, baba se piaptănă. Probabil aşa de tare conducerea ţării
îşi iubeşte poporul. Când e vorba de consemnarea acestor date trebuie
să ne gândim nu numai la cei care au căzut pe front, dar şi la cei care
sunt în viaţă, să le acordăm atenţia cuvenită, să le purtăm de grijă.
Şi tătâca meu a luptat la război şi era mai bine dacă îl ajutau să-şi
plătească gazul sau alte nevoi, decât să pună puşti pe tancuri. De
tancuri este plină lumea…Poate ei acum vor să amintească cuiva că noi
avem tancuri. Noi, creştin-ortodocşii, atunci când ne pomenim eroii,
facem troiţe, nu punem tancuri. Trebuie înălţate mai multe monumente
paşnice, care să ne cheme la împăcare şi la dragoste, nu la război.
Întâmplarea asta cu tancul îmi aminteşte de un banc. L-au întrebat pe
francez cu ce maşină îi place să călătorească în afara ţării. Şi el a
răspuns: cu „Renault”. Neamţul a spus: cu „Mercedes”, iar rusul: cu
tancul.

                                                                                                          *********
Părintele Nicolae Robu,
parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Soroca

Trebuie să scăpăm de mentalitatea sovietică

Trebuie să ne debarasăm de mentalitatea sovietică, să aşteptăm să se
schimbe generaţiile. Ştim că poporul lui Israel a fost purtat de Moise
timp 40 de ani prin pustie, ca să ajungă la Pământul Făgăduinţei, nu de
aceea că el nu ştia drumul, dar pentru că la Pământul Făgăduinţei
trebuia să ajungă numai oameni liberi, cu gândire liberă; cel născut în
robie nu era vrednic să facă ceva bun… Aşa şi noi, avem încă o
generaţie-două cu asemenea mentalitate, dar, dacă vom fi destul de
insistenţi pentru generaţiile viitoare, atunci avem o speranţă. Eu sunt
realist şi vă spun că nu poţi scoate aceste tancuri acum. Să încerce
cineva să le scoată... Mai bine să ne creăm valorile noastre, să ne
facem monumentele noastre, să educăm cât mai mulţi oameni culţi şi bine
instruiţi. Atunci când ne vom simţi bine pe picioare, când vom fi
oameni liberi să ne ducem în toată lumea, să vedem ce valori au alţi,
atunci nimeni n-o să vrea să primească tancurile astea nici la fier
vechi, o să spună că sunt spurcate, că au avut secera şi ciocanul pe
ele.