Piramide buclucaşe

„Caut
parteneri de afaceri în sfera businessului informaţional, activitate în
oficiu, 20-30 de ani, orar flexibil, venituri nelimitate” sau „Caut
parteneri de afaceri, posibilităţi de a avea un venit bun şi stabil,
instruire gratuită, orar flexibil”. Atrăgătoare anunţuri, nu? Cine
nu-şi doreşte un venit bun, mai ales că nu se cere nici experienţă,
nici studii superioare, nu sunt necesare abilităţi speciale sau
cunoaşterea limbilor străine.

Analizând astfel de anunţuri despre angajarea în câmpul muncii, am
observat că cele mai importante condiţii pentru a susţine interviul
sunt ambiţia, comunicabilitatea, responsabilitatea, disciplina şi
seriozitatea. Aceste condiţii le-ar putea satisface cel puţin jumătate
din populaţia matură din Chişinău şi, totuşi, anunţurile sunt publicate
în continuare şi sunt căutaţi noi colaboratori. Să fie oare asta din
cauza lipsei de forţă de muncă? Nu cred, deoarece, conform Biroului
Naţional de Statistică, numărul şomerilor din RM a crescut brusc în
ultimul timp. Atunci care este explicaţia?

Motivul necontenitei racolări de colaboratori l-am aflat la una
dintre întrunirile acestora. Anume aici am auzit vorbindu-se intens
despre sistemul multilevel marketing (MLM) şi despre faptul că acesta
nu reprezintă o piramidă financiară. Ni s-a spus că MLM se referă la o
companie ce-şi promovează produsele spre consumatorii finali prin
personal nesalarizat direct, adică pentru comercializarea de produse
cel care vinde primeşte nemijlocit un procent, pe când scopul principal
al unei piramide este de a te convinge să dai voluntar o sumă de bani
pe care ţi-i ia iremediabil, ademenindu-te cu nişte venituri fabuloase.

Problema este că, în ultimul timp, apar tot felul de piramide
financiare mascate sub forma unor companii MLM sau, şi mai grav, unele
companii MLM au introdus în politica lor un element mascat de piramidă
financiară - colectarea unor sume de bani la înrolare - ceea ce deja
constituie o fraudă. Deci, cu ce avem de-a face aici: cu multilevel
marketing sau cu piramide financiare?

Cercetând anunţurile, am depistat că majoritatea aparţin la trei
companii, două dintre care afirmă cu vehemenţă că sunt bazate pe
sistemul MLM şi că se ocupă de comercializarea produselor de
întreţinere a sănătăţii şi frumuseţii. Ambele sunt companii globale şi
au o experienţă de zeci de ani pe piaţă. Subliniam mai devreme faptul
că piramidele financiare pun accentul pe bani şi pe venituri foarte
mari. Chiar de la prima întrunire la care am asistat, „liderii”
companiilor au prezentat avantajele şi, mai puţin, dezavantajele
colaborării cu ei, punând accentul pe bogăţia companiei şi pe
posibilitatea unor câştiguri fabuloase.

Salariile despre care vorbea unul dintre lideri aveau multe zerouri,
vreo şase la număr, sumă care ar fi devenit reală în cazul colaborării
şi acumulării unui anumit număr de puncte şi, respectiv, având în
subordine o altă piramidă formată din cel puţin opt nivele. Dacă
presupunem că la fiecare nivel piramida se ramifică în trei, atunci
pentru a atinge cele opt nivele sunt necesare 6561 de persoane care
să-şi înceapă activitatea în companie.

Deci, persoana din vârful piramidei are de câştigat de pe urma celor
aflaţi la bază, iar aceştia din urmă nu pot avea venituri bune decât
dacă şi ei, la rândul lor, au în subordine câteva mii de persoane. Dar
dacă fiecare persoană recrutată va înrola altele, iar acestea vor aduce
şi ele forţe noi, la un moment dat piramida va creşte incredibil şi pur
şi simplu nu ar exista atâţia oameni în toată ţara sau pe tot globul
pentru a o întreţine pe termen lung. Adevărul e ca puţini au de
câştigat şi mult mai mulţi au de pierdut.

Dar spuneam că şi în companiile veritabile de multilevel marketing,
în ultimul timp, pătrunde tot mai mult elementul de piramidă. El se
manifestă mai puţin, dar totuşi iese în vileag atunci când, la un
moment dat, ţi se spune că este mai avantajos să recrutezi noi membri
decât să comercializezi produse. Iar dacă ne referim la marfă, aceste
companii se bazează mai mult pe aşa-zisele produse exclusiviste, care,
în ciuda unor „superavantaje”, bonusuri şi discounturi, sunt propuse la
preţuri destul de mari. Când am discutat despre viitoarea muncă în
companie, mi-au apărut unele semne de întrebare atunci când
„specialistul” ne-a prezentat produse care, chipurile, pot trata
cancerul şi SIDA.

Trecând peste aceste detalii, trebuie să subliniez faptul că liderii
companiilor-piramide sau cu elemente de piramidă, la întrunirile cărora
am fost prezentă, sunt adevăraţi profesionişti în domeniul psihologiei,
cunosc foarte bine anumite metode de manipulare care, de cele mai multe
ori, dau roade. Am observat acest lucru ascultând de mai multe ori
înregistrarea unui discurs, realizată clandestin. Momentul de vârf al
discursului a survenit după vreo 15 minute, atunci când liderul
companiei ne spunea cu ce ar trebui să ne ocupăm după semnarea
contractului cu el. Iată citatul: „Ce trebuie să faci?

Important este ce nu trebuie să faci: nu trebuie să vinzi nimic, nu
trebuie să convingi pe nimeni de nimic, nu trebuie să te cerţi cu
nimeni sau să impui pe cineva să facă ceva, nu trebuie să plăteşti taxe
sau să realizezi vreo muncă fizică. Tot ceea ce trebuie să faci este să
spui lumii despre oportunităţile companiei noastre. Astfel te dezvolţi
şi ai posibilitatea să îţi organizezi propria-ţi firmă”. Frumos
discurs, cu accente bine plasate, iar ţinând cont de faptul că
majoritatea eventualilor colaboratori erau tineri, neexperimentaţi şi
fără cea mai vagă idee de multilevel marketing sau de piramidă
financiară, putem deduce că un asemenea „discurs” ar putea să-i
convingă să se alăture companiei.

Au mai fost şi alte situaţii care mi-au permis să aflu mai multe
despre acest tip de companii. Spre exemplu, am mers la o companie
moldo-chineză care a organizat un concurs de selectare a potenţialilor
„angajaţi”. Concursul a constat în completarea unei anchete ce urmărea
testarea predispoziţiei persoanei spre pragmatism sau spre
sentimentalism şi, spre marea mea mirare, au fost selectaţi doar cei
care sunt mai emotivi, deci mai influenţabili.

Însă ceea ce m-a şocat este faptul că, la finele primei întruniri,
liderul companiei a subliniat că cei prezenţii nu trebuie să spună
nimănui unde au fost şi ce-au făcut, ce s-a vorbit aici, pe motiv că
aceştia încă nu au înţeles multe şi că ar trebui să nu spună nimic până
a doua zi, când era programată noua întrunire. Mi s-a părut destul de
suspectă avertizarea, mai ales că ni s-a spus că, la semnarea
contractului, va trebui să achităm o anumită sumă de bani.

Ala Coica, studentă la anul III,
FJŞC a USM