Între Ianukovici şi Timoşenko…

Alina Ţurcanu

Viktor
Ianukovici, liderul Partidului Regiunilor, principala formaţiune de
opoziţie din Ucraina, şi actualul premier de la Kiev, Iulia Timoşenko,
se vor confrunta pe 7 februarie în al doilea tur al alegerilor
prezidenţiale. Ianukovici a acumulat peste 35 la sută din voturile
alegătorilor, iar Timoşenko - peste 24 la sută, arată datele Comisiei
Electorale Centrale de la Kiev, după numărarea a peste 95 la sută din
voturi.

Pe locul trei s-a clasat Serghei Tighipko, cu peste 13 procente, în
timp ce actualul preşedinte ucrainean, eroul „revoluţiei portocalii”
din 2004, a luat sub 5 la sută din sufragii. Faptul că Ianukovici a
surclasat-o pe Timoşenko la o diferenţă de 11 la sută nu-i garantează
victoria în turul doi, menţionează analiştii, anticipând o luptă
strânsă între cei doi pe 7 februarie.

I-am întrebat pe comentatorii politici de la noi cum ar putea evolua
relaţiile dintre R. Moldova şi Ucraina în funcţie de faptul cine va
câştiga lupta pentru preşedinţia de la Kiev - Viktor Ianukovici,
considerat tradiţional prorus, sau Iulia Timoşenko, percepută mai mult
ca prooccidentală.

Vlad Lupan,
expert independent

E greu să faci astfel de pronosticuri, nu-i deloc clar cine are mai
multe şanse în turul doi. Dar nu trebuie să ne aşteptăm la schimbări
radicale. Apoi, relaţia cu Ucraina nu se stabileşte doar la nivel de
preşedinte, iar chestiuni ce ţin de recunoaşterea proprietăţilor sau
demarcarea frontierelor sunt rezolvate cu implicarea guvernului,
parlamentului etc. Totodată, este greşit să-i tratăm pe cei doi
candidaţi în exclusivitate ca proruşi sau prooccidentali. Relaţia cu
Rusia va rămâne mereu una importantă pentru Ucraina, indiferent cine va
fi în fruntea ţării. Totodată, Ianukovici, bunăoară, nu este nici pe
departe un candidat prorus, imagine ce i-a fost creată datorită unor
circumstanţe politice. Să ne amintim că a votat pentru rezoluţia de
condamnare a Golodomorului, care este una antirusească. Aş spune că
Ianukovici este o persoană care acţionează în funcţie de circumstanţe
şi tot astfel îşi schimbă şi opţiunile. Iar Timoşenko este un
politician care joacă cu Estul pentru a merge spre Vest. Ar fi bine ca
relaţia RM cu Ucraina să se construiască pe o formulă care să nu
depindă de faptul cine vine la postul de preşedinte într-o ţară sau
alta. Pentru asta - în Ucraina, la fel ca şi la noi - trebuie să
prevaleze tendinţele spre democraţie şi integrare europenă, la nivel de
politică oficială, dar şi de aspiraţii ale populaţiei. Totodată, RM
trebuie să exploateze în interes propriu atât predispoziţiile proruse,
cât şi cele prooccidentale ale Kievului.

Eugen Revenco,
director de programe, Asociaţia pentru Politică Externă

Figura preşedintelui nu mai este cea decisivă la Kiev, guvernul şi
parlamentul au un rol mult mai important. În plus, vorbim astăzi de o
Ucraină cu o clasă politică, care, deşi fărâmiţată, este ghidată de un
interes naţional comun - modernizarea ţării. Prorus sau prooccidental
este doar o speculaţie politică. Şi Timoşenko, şi Ianukovici înţeleg că
doar mişcarea pe direcţia estică, ignorând Vestul, sau invers, nu va
asigura o creştere durabilă şi stabilizare. Iar pentru Moldova este
important să aibă alături o Ucraină democratizată, un vecin stabil şi
predictibil. Modernizarea şi orientarea europeană ar însemna şi mai
multe puncte de tangenţă între ţările noastre. Oricine ar câştiga la
Kiev, nu trebuie să ne intereseze atât persoana, cât politica în
ansamblu pe care o promovează Kievul în raport cu Moldova. Tactica de
a-ţi pune speranţa într-un „ţar bun” trebuie abandonată - am mizat pe
Viktor Iuşcenko, în 2005, şi ce folos? Trebuie să ai o relaţie cu
întreg sistemul politic şi atunci venirea unui nou om la conducere
poate doar accelera sau întârzia anumite procese, nicidecum să le
returneze. Acum este important să fie menţinută dinamica relaţiilor
stabilită în ultimele luni. R. Moldova are interesul de a închide mai
multe capitole problematice, ce ţin de recunoaşterea proprietăţilor,
demarcarea frontierei de stat pe segmentul transnistrean etc.