Vlad Filat, prim-ministru al Republicii Moldova: „Nu mai avem dreptul să facem un pas înainte şi doi înapoi”

Sorina Ştefârţă

-
Dle Filat, mă gândeam să încep cu altă întrebare, dar am intrat în
guvern şi am văzut pe hol nişte doamne împodobind bradul de Crăciun şi…
de ce abia acum?

- Păi, nu sunt eu cel care decide împodobirea bradului. Important e
ca în ajunul Crăciunului el să fie împodobit şi să stea la locul
potrivit. Aşa cum e la mine acasă, de altfel, unde bradul demult e
pregătit pentru a întâmpina colindătorii. Dar bradul nu e o prioritate
în sine. Prioritar am considerat să oferim, în sfârşit, posibilitatea
de a serba Crăciunul pe stil nou celor care doresc să serbeze la 25
decembrie. A fost o decizie asumată, chiar dacă ştiam că poate fi şi
riscantă. Dar, m-am convins nu o dată - dacă doreşti să obţii ceva,
trebuie să-ţi asumi şi eventualele riscuri.

- E adevărat, unii reprezentanţi ai clerului v-au şi
criticat pentru această decizie. O mult mai mare parte a societăţii a
salutat-o însă… Dacă pornim de la premisa că guvernarea AIE se va
menţine la putere cel puţin încă doi-trei ani, putem spera să se va
ajunge la oficializarea definitivă a datei de 25 decembrie?

- Indiferent de contextul politic, foarte curând vom fi puşi în
situaţia nu doar să ne declarăm aspiraţiile europene, ci şi să
îmbrăţişăm valorile europene. Şi aici e vorba inclusiv de modul în care
abordăm o problemă sau alta, inclusiv de felul în care respectăm
libertatea persoanei. Într-o societate modernă, toleranţa este condiţia
indispensabilă pentru o dezvoltare armonioasă. Noi, însă, se pare că
doar vorbim de toleranţă, de vreme ce o hotărâre atât de inocentă a
provocat asemenea reacţii.

- După decizia cu 25 decembrie am primit la redacţie mesaje
în care cititorii ne întrebau dacă se va reveni şi la ideea de a începe
anul de studii la 15 septembrie.

- Am citit şi azi în TIMPUL despre asta - căci eu citesc TIMPUL tot
timpul şi dimineaţa nu ies din casă până nu parcurg ziarele, aceasta
devenind un obicei şi chiar o necesitate. Am discutat deja la guvern
problema şi sunt convins că anul viitor vom veni cu o idee şi vizavi de
acest subiect. Dar nu pot spune mai mult.

- La 25 decembrie, ziua în care va apărea acest interviu, se
vor face exact trei luni de la învestirea guvernului pe care îl
conduceţi. Chiar dacă perioada de graţie pentru un executiv e de 100 de
zile, vă rog să numiţi astăzi trei evenimente care ne-au marcat şi v-au
marcat în aceste trei luni.

- Nu cred că am beneficiat de „indulgenţa” celor 100 de zile. Din
prima zi am avut parte de o analiză foarte dură, pe care mi-a
asigurat-o aşa-numita opoziţie, dar şi unii „amici”... Dar nu cred că
trebuie să dimensionăm activitatea unui guvern prin prisma unei anumite
perioade de timp, mai ales că trei luni de zile este un termen prea mic
pentru multitudinea de probleme cu care se confruntă RM. Însă, pot
spune că obiectivele pe care ni le-am propus au fost realizate. Dacă e
să identificăm, totuşi, trei evenimente pe care le-am trăit nu doar ca
premier şi ca membru al AIE, ci şi ca simplu cetăţean, primul ar fi
învestirea guvernului. Care n-a fost deloc uşoară, deşi, probabil,
aparent părea simplă.

Dar acest act a fost precedat de sute de discuţii, de compromisuri
realizate, pe alocuri, acolo unde era imposibil de găsit loc pentru
compromis… Un compromis este şi Programul de guvernare, pe care eu mi-l
imaginam altfel, recunosc, dar pe care l-am acceptat în varianta în
care este pentru că anume în această variantă se regăsesc toate cele
patru componente ale AIE. Este un compromis rezonabil, care permite
acestui guvern de alianţă să existe şi mă bucur că l-am găsit. Căci
acest guvern este o nouă etapă în dezvoltarea ţării noastre. Am redat
RM o guvernare liberal-democratică după opt ani de dictatură comunistă
şi prin activitatea noastră de zi de zi vrem să valorificăm această
şansă.

Al doilea eveniment sunt negocierile cu Fondul Monetar Internaţional
(FMI). Spun asta având în vedere gravitatea situaţiei economice din
ţară şi Bugetul - dacă e posibil să-l numim astfel, la acea etapă -
lăsat de comunişti. Eu nu am prea vorbit despre aceasta, dar ţara, de
facto, se afla în incapacitate de plată. Condiţiile cu care a venit FMI
au fost şi rămân foarte dure, dar sunt extrem de necesare pentru a pune
fundamentul unei creşteri economice sănătoase în RM - care, ulterior,
să ne ofere acele venituri necesare pentru a rezolva multiplele
probleme sociale. Ştiu, acordul cu FMI a însemnat adoptarea unor măsuri
pe alocuri nepopulare.

- Cu care comuniştii au speculat atât în campanie, cât şi după alegeri...

- Tocmai asta e diferenţa dintre noi şi comunişti - ei speculează,
noi ne asumăm acţiuni, gândindu-ne nu la trecut, ci la viitorul RM şi
al cetăţenilor ei. Aceasta înseamnă să iei decizii asumate, fie şi
riscante. Înţelegerea pe care am realizat-o cu FMI într-un
termen-record a reprezentat startul activităţii Guvernului în fapt, nu
pur calendaristic. Acest acord a transmis un mesaj clar către
partenerii noştri de dezvoltare şi cei politici, dar şi către
instituţiile financiare, oferindu-ne astfel posibilitatea de a primi
acele surse financiare care ne-au permis să ne îndeplinim
angajamentele, ca stat, faţă de cetăţenii noştri.

Din acest acord au rezultat şi parametrii care stau la baza
Bugetului pentru anul viitor, precedate de un şir de acţiuni pe care ni
le-am asumat în cadrul Programului de stabilizare şi relansare
economică a RM. Desigur, nu totul ne-a reuşit. Este vorba, înainte de
toate, de faptul că n-am majorat salariile în sfera bugetară, pentru
funcţionarii publici - dar nu am avut resurse financiare pentru aşa
ceva. Totodată, am încrederea că, prin acţiuni concrete şi printr-o
administrare fiscală eficientă, în 2010 vom putea să revenim la această
problemă şi să asigurăm creşteri de salarii şi în această zonă.

-
Fiţi de acord că, totuşi, o eventuală neonorare a angajamentelor
privind pensiile şi salariile poate ştirbi enorm din încrederea ce v-a
fost acordată.

- Am majorat salariile profesorilor, aducându-le la nivelul mediu pe
economie. A fost o datorie, dacă vreţi, şi personală faţă de aceşti
oameni. Dar nu imaginea este scopul nostru suprem. Scopul nostru a fost
să asigurăm stabilitatea în actul de guvernare şi perspectivă. Şi, de
ce nu, să demonstrăm că o guvernare liberal-democratică nu este nici pe
departe o catastrofă, precum preziceau falşii oraculi. Cred că oamenii
deja resimt acest lucru. În ceea ce ţine de pensii, pentru 1 aprilie
viitor vom veni cu majorări, dar vom merge pe o cu totul altă filozofie
- ne vom concentra, în special, pe cei care au cele mai mici pensii,
pentru a echilibra situaţia.

- Şi dacă e să ne referim la cel de-al treilea eveniment?

- Acesta a culminat, la 21 decembrie, cu Declaraţia comună UE-RM, pe
care am făcut-o la Bruxelles. E adevărat că aceasta a fost precedată de
multe alte, pe alocuri mai puţin vizibile, acţiuni. E vorba de prima
mea vizită la Bruxelles împreună cu colegul meu Iurie Leancă, ministrul
de Externe; de multiplele vizite întreprinse de dumnealui în capitalele
europene, la diferite reuniuni; de activităţile pe care le-am avut în
Chişinău cu înalţi oficiali europeni, dar şi de acţiunile celor care,
la nivel tehnic, de experţi, au muncit în toată această perioadă. Doar
implicarea plenară pe toate aceste dimensiuni ne-a permis ca, luni, să
obţinem victoria la Bruxelles.

Chiar dacă Declaraţia e redactată într-un limbaj foarte diplomatic,
ea transmite un mesaj clar privind opţiunea noastră europeană. Deja la
12 ianuarie, la Chişinău, va începe negocierea Acordului de Asociere
RM-UE. La început de februarie aşteptăm prima misiune de evaluare a UE,
ca ulterior să pornim mult aşteptatul dialog privind liberalizarea
regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni. Toate acestea ne spun că
avem perspectivă şi înţelegere în UE. Urmează să muncim acasă, ca să
obţinem într-un final acest statut de ţară europeană, pe care sunt
convins că îl merităm. Mi-a dat mari speranţe şi discuţia pe care am
avut-o cu preşedintele UE, Herman Van Rompuy, care şi-a reiterat,
deschis şi sincer, angajamentul de a sprijini RM.

- Confirmă asta presupoziţia că integrarea europeană a RM este, în definitiv, o chestiune de voinţă politică a Europei?

- Este o chestiune de voinţă politică a RM, înainte de toate. Viteza
şi consistenţa procesului de integrare depinde de voinţa şi faptele
noastre, a celor de la Chişinău. Şi atitudinea UE faţă de noi va
depinde în totalitate de consecvenţa noastră.

- Aş vrea să revenim puţin în septembrie. Aveam pe atunci
senzaţia că aţi prefera să fiţi altceva, nu premier. Totuşi, v-aţi
asumat riscul şi... guvernarea. Cum e să fii premier într-o ţară
post-comunistă?

- E adevărat că, într-un fel, pe atunci mă gândeam şi la funcţia de
spicher. Dar nu am condiţionat - şi atunci când spun „eu”, vorbesc de
Partidul Liberal Democrat din Moldova. Am fost în situaţia în care să
cedăm şi am cedat, pentru că unitatea celor patru partide din AIE era
mai importantă. De fapt, forţa noastră e în unitate.

Cum e să fii premier într-o ţară post-comunistă şi mai ales în RM?..
Nu-mi place să mă tângui şi să pun pe umerii altcuiva responsabilitatea
pentru eşecurile mele. Dar de această dată o să vă spun că e greu.
Această situaţie, însă, mă motivează şi mai tare. Am muncit foarte mult
la viaţa mea, în ultimii ani am luptat foarte mult şi în prim-plan au
stat angajamentele pe care mi le-am asumat faţă de oameni, şi pe care
ţin cu tot dinadinsul să le respect. Poate că şi vârsta e un element
care mă face să-mi păstrez tempoul, căci nu privesc la viaţă doar sub
aspectul zilei de mâine. Sunt abia la 40 de ani... Astăzi, la Comrat,
în cadrul festivităţilor prilejuite de cea de-a 15-a aniversare a UTA
„Gagauz-Yeri”, m-am întâlnit cu fostul preşedinte al Turciei, dl
Suleyman Demirel. La 85 de ani, emană o energie extraordinară... Şi am
înţeles încă o dată: până la urmă, după noi rămân faptele.

- În ce măsură la depăşirea acestui „greu” se implică membrii Guvernului?

- Într-o măsură definitorie. Suntem o echipă şi succesul sau
insuccesul Guvernului derivă din activitatea noastră comună.
Bineînţeles, pe unele domenii am putea identifica mai multe reuşite, pe
altele mai puţine, dar rezultatul e al întregii echipe.

- Economia, Justiţia, Mass-media... Care sunt cele mai „dureroase” zone?

- Toate sunt dureroase şi, mai ales, interdependente. Dacă e să
vorbim de obiectivul nostru principal, care este integrarea europeană,
aceasta presupune ajustarea RM şi a instituţiilor ei la valorile şi
principiile europene. Şi nu poţi să ai o economie europeană fără un
sistem financiar modern, şi nici o justiţie europeană fără nişte
mass-media care să se bucure de libertăţile de care se bucură presa în
UE. Toate domeniile sunt prioritare şi ele trebuie administrate
eficient în acest sens. Nu poţi să obţii un rezultat, dacă te mişti
haotic. Dacă reformezi un domeniu şi-l ignori pe altul, acesta din urmă
te trage înapoi. Nu mai avem dreptul să facem un pas înainte şi doi
înapoi. Şi nici să facem declaraţii europene şi administrare...
moldovenească.

- Ce garanţii aveţi că Guvernul controlează situaţia din
ţară? La redacţie ne vin semnale despre ilegalităţi care se întâmplă în
teritoriu şi care, într-un fel, pot fi considerate sabotaj contra
guvernării şi a tuturor eforturilor pe care le faceţi.

- Din păcate, asemenea manifestări de sabotaj se întâmplă nu doar în
teritoriu, ci şi la nivel central. Se explică acest fenomen simplu: în
opt ani, tot ce ţine de cadrul instituţional a fost împânzit şi îmbibat
cu funcţionari care au avut alte scopuri decât cele stabilite de
funcţiile ce le deţin sau le-au deţinut. Dar nu înseamnă că actul de
guvernare în sine este sabotat. Văd şi ştiu foarte bine ce şi unde se
întâmplă şi, dacă cineva nu a înţeles încă acest lucru, se va convinge
curând că am capacitatea să administrez multifuncţional şi foarte
profund procesul de guvernare a ţării.

- Nu vă temeţi că această luptă pe multiple fronturi ar putea să vă joace o festă?

- Eu nu lupt, ci asigur, în calitate de premier, guvernarea RM. Cei
care nu se vor conforma cu Programul de activitate - nu mai vorbesc de
cei care nu vor respecta norma legală - vor lupta. Dar nu cu mine.
Există anchetatori, procurori, justiţie... În acest context, cred că e
timpul să avem rezultate concrete în ceea ce priveşte un angajament
major al nostru, pe care l-am făcut în 2009: cei care au încălcat legea
să răspundă în faţa legii. Să nu creadă cineva că am uitat de acest
angajament.

- Dar nici oamenii nu au uitat. E suficient să studiaţi
mesajele care vin la emisiunile TV la care participaţi - 90 la sută,
cred, vă cheamă să faceţi ordine...

- Noi nu studiem doar sms-urile care vin la televiziune - am atâtea
mesaje în afara acestora... Funcţia pe care o deţin mă obligă să cunosc
în detaliu tot ce se întâmplă în RM. Şi ştiu exact ce se întâmplă.
Vorbeam, mai devreme, despre o perioadă de timp foarte dificilă în care
ne-am început activitatea. Datoria mea era să stabilizez situaţia,
împreună cu colegii de la guvern. Am asigurat finanţarea RM. Astăzi a
fost votat Bugetul în lectură finală. Politica fiscală a fost adoptată
săptămâna trecută. Deci, avem tot instrumentarul necesar pentru a
activa în 2010. Urmează să trecem la alte priorităţi, care de asemenea
vor contribui la dezvoltarea RM.

- Comuniştii au umblat cu „Satul moldovenesc” şi „Caravela
culturii”, proiecte profund ideologizate. Ce va face AIE? Aveţi un
portofoliu în care se adună idei? Ştiu că aţi cooptat, pe diverse căi,
nişte tineri care v-ar putea fi de real folos...

- Noi avem nevoie şi de sate bogate, şi de drumuri bune, şi de
reţele de apă, şi de securitate energetică. Şi, iarăşi, totul trebuie
să meargă în complex, nu poţi să te mişti separat. Cât priveşte tinerii
la care vă referiţi, dorim să-i convingem pe cât mai mulţi să se
implice, direct sau indirect, în actul de administrare a RM. Este o
prioritate pentru noi să aducem cât mai mulţi oameni cu capacităţi în
procesul de guvernare, fiindcă, dacă nu guvernează capacitatea,
incapacitatea distruge...

- Odată cu venirea noii guvernări s-a simţit o înviorare a
vieţii politice. Recent, deputatul comunist Iurie Munteanu a pus şi
pumnii în aplicare în Parlament...

- Nu cred că pumnii înviorează, nici măcar viaţa politică, precum nu
cred că prin pumni şi strigăte poţi obţine ceva durabil. Îmi pare
foarte rău că în RM, în secolul 21, asemenea nonvalori, care-şi permit
să arunce pumni, ajung în Parlament şi mai au voce în politica de la
noi. Este o problemă pentru întreaga noastră societate.

- Cum neutralizaţi rivalităţile din Alianţa pentru Integrare
Europeană? Şi cum le veţi neutraliza în viitoarele anticipate, dacă se
întâmplă?

- Depinde ce subînţelegeţi prin noţiunea de rivalitate, căci la noi
deseori rivalitatea e înţeleasă ca duşmănie. Eu cred că în AIE nu sunt
rivalităţi. Există, mai curând, un soi de concurenţă care, din punctul
meu de vedere, e o necesitate. Căci, de cele mai multe ori, concurenţa
generează performanţa. Şi nu numai în politică. Se întâmplă,
bineînţeles, şi contradicţii. Dar le discutăm, le depăşim şi ne mişcăm
înainte. RM are şansa să devină democratică numai într-un guvern de
coaliţie. Altminteri... puterea corupe, iar puterea totală distruge.
Întrebaţi-l pe Voronin, o să vă confirme.

În acest context, aş vrea să mai menţionez un eveniment, la cele
trei enumerate mai sus - unul negativ, din păcate. Este vorba despre
nealegerea preşedintelui RM. Am ratat o şansă, am transmis un mesaj de
instabilitate, de incertitudine. Îmi pare rău că Voronin nu a înţeles
că aduce un prejudiciu enorm acestei ţări pe care se jura că o iubeşte
atât de mult. Dar mai ales că-şi aduce un prejudiciu sie şi partidului
pe care-l reprezintă. Pentru mine, în calitatea mea de premier,
nealegerea şefului statului este o problemă. Căci era absolut necesar
să fie finalizat procesul electoral, să fie creat cadrul instituţional
şi să putem munci, fiecare pe domeniul său.

- Doar n-o să încercaţi să mă convingeţi că în AIE e armonie totală...

- Noi suntem o alianţă constituită în urma unor evenimente dramatice
produse în RM. Avem un obiectiv foarte clar, care ne ţine uniţi. Însă,
totodată, suntem diferiţi ca entităţi politice. Nu cred că cineva poate
admite că gândim şi simţim la fel, că în acelaşi mod ne legăm
şireturile... Noi urmează - atâta timp cât nu facem un partid, bunăoară
- să fim în competiţie, dar o competiţie care să creeze motivaţie...
Duminica trecută, la Congresul III al PLDM, am făcut o afirmaţie care,
mai ales scoasă din context, a provocat nişte reacţii ciudate. Am spus
că, după viitoarele alegeri - oricând vor fi ele - vom fi prima
formaţiune politică în RM. Dar, în aceşti ani, am trasat sarcini şi
obiective şi, prin acţiuni foarte incisive, am realizat tot ce ne-am
propus.

La Congresul II, ţinut anul trecut la Bălţi, am făcut o
declaraţie-angajament - în urma alegerilor parlamentare PLDM va fi al
doilea, ca pondere, partid din RM. Am realizat acest obiectiv şi e
firesc să ne propunem un altul... Pentru aceasta, însă, nu trebuie să
ne călcăm pe picioare unul pe celălalt. Nu mai suntem în opoziţie,
deci, trebuie să acţionăm şi să ne atingem scopul prin rezultate
concrete în actul de guvernare. Şi îmi pare normal ca fiecare să
dorească să fie primul. Eu trăiesc cu necesitatea de a obţine victorie.
Când nu voi dori acest lucru, nu voi mai fi eu, Vlad Filat, şi va
trebui să mă regăsesc în alte activităţi.

- Cum va fi anul 2010?

- Va fi foarte greu, dar, cu certitudine, mult mai bun decât 2009
când, prin chin şi jertfe umane chiar, am schimbat un regim autoritar
cu unul democratic. Vom munci ca să oferim perspectivă şi speranţă
cetăţenilor noştri. Şi la sfârşitul lui 2010, chiar dacă vom avea
alegeri în toamnă, sunt convins că vom discuta despre mai multe
succese, decât nereuşite. Le doresc cetăţenilor RM să aibă parte de cât
mai multe realizări frumoase, ca toţi cei dragi să le fie sănătoşi şi
sper că 2009 va fi anul când confraţii noştri vor începe să revină
acasă. La mulţi ani tuturor!

- La mulţi ani şi dumneavoastră şi vă mulţumim pentru interviu.