Bătălia pentru „duty free” sau de ce şi despre ce tace „Le Bridge”?

Materialul
din această pagină nu e o investigaţie jurnalistică şi, cu atât mai
mult, nu e o tentativă de a lua partea uneia dintre taberele aflate în
conflict. Este o încercare de a dezvălui mecanismul prin care fosta
guvernare promova o politică selectivă şi protecţionistă chiar faţă de
unii investitori din economie.

De câteva săptămâni încoace, pe piaţa magazinelor duty free din R.
Moldova s-a declanşat un adevărat război. Bătălia cea mare se dă în
jurul spaţiilor utilizate, pentru comercializarea mărfurilor scutite de
taxe, din Aeroportul Internaţional Chişinău. Reprezentanţii unei părţi
- şi anume, ai proaspetei apărute în domeniul duty free Companii „Le
Bridge” - acuză statul, dar şi concurenţii (unii dintre care, cu o
experienţă mult mai bogată de activitate) că le pun beţe în roate, că-i
împiedică să activeze şi că, astfel, sunt încălcate drepturile unui
mare investitor străin în ţara noastră. Cealaltă parte tace, dar… merge
în justiţie pentru a-şi face dreptate. Marţi, la Curtea de Apel
Economică, a avut loc prima şedinţă în procesul intentat de Compania
„Dufremol” pe numele Aeroportului Internaţional Chişinău şi al
Companiei „Le Bridge” privind ilegalitatea dării în arendă, pentru
aceasta din urmă, a spaţiilor pentru magazine duty free în incinta
Aeroportului Chişinău.

Condiţiile tehnice, încălcate din start

Despre faptul că magazinul „Le Bridge Duty Free” din incinta
Aeroportului Internaţional Chişinău s-a închis… cu puţin înainte ca să
se deschidă, s-a scris mult în ultimele săptămâni. Dl Arif Frank
Charles, preşedintele Companiei „Le Bridge Corporation Ltd.”, a adresat
în acest sens chiar şi o petiţie preşedintelui interimar al R. Moldova,
dl Mihai Ghimpu. Ceea ce nu spune nici dl Franck Arif, nici juriştii ce
reprezintă „Le Bridge”, este că s-a ajuns la această situaţie dintr-un
motiv foarte simplu: „Le Bridge” a încălcat condiţiile tenderului
câştigat în 2008.

Cel puţin, asta rezultă din „Monitorul Oficial” din 26 februarie
2008, unde e publicată Hotărârea Guvernului nr. 172 din 18 februarie
2008 „Privind dezvoltarea reţelei de magazine duty free la punctele
internaţionale de trecere a frontierei de stat”. Vorba e că, în
„Condiţiile tehnice” ale tenderului, publicate pe aceeaşi pagină a
„Monitorului…”, figurează cinci puncte vamale la frontierele terestre
dintre R. Moldova şi România, şi anume: Costeşti-Stânca, Cahul-Oancea,
Leuşeni-Albiţa, Sculeni, Ungheni-Costeşti. Magazinul din incinta
Aeroportului Internaţional Chişinău ar fi al şaselea din listă, doar că
despre acesta în Hotărârea Guvernului nu se suflă o vorbă…

Aşadar, tenderul asupra căruia insistă „Le Bridge” în toate
demersurile sale nu vizează şi Aeroportul Internaţional Chişinău. „De
aceea, dreptul de plasare a magazinului său în incinta Aeroportului a
fost însuşit de către dl Arif nu în baza Legii, ci în pofida
legislaţiei”, afirma, într-un comunicat de presă din 26 noiembrie 2009,
„Dufremol” SRL, una dintre companiile care de asemenea a participat la
tenderul anunţat în 2008 de Guvernul condus pe atunci încă de premierul
Vasile Tarlev () şi organizat de Ministerul Economiei şi Comerţului,
care-l avea în frunte pe celebrul Igor Dodon. „O altă întrebare este
cum a reuşit „Le Bridge” să facă acest lucru, de vreme ce „Dufremol”,
operatorului duty free în exerciţiu la Aeroport, de multe ori i-a fost
refuzată cererea de extindere a suprafeţelor magazinelor sale?

Cauza - conform declaraţiilor administraţiei Aeroportului - e că în
spaţiile libere trebuie să fie amplasat restaurantul pentru pasageri şi
alte încăperi importante pentru serviciile Aeroportului. Dar anume
suprafeţele restaurantului au fost transmise „Le Bridge” pentru
magazine! Cum s-a întâmplat acest lucru? Acum această întrebare ţine de
competenţa instanţelor judecătoreşti”, continuă, în acelaşi comunicat,
„Dufremol”. Cu aceeaşi „consecvenţă” nu s-a permis extinderea nici
pentru „Moldclassica int”, companie care de asemenea are un magazin la
Aeroport. În schimb, în faţa unui operator nou şi, practic, fără
experienţă în domeniu s-au deschis toate uşile…

Nici experienţă, nici logică

Apropo de experienţă. În „Condiţiile tehnice” ale tenderului,
publicate în acelaşi „Monitorul Oficial” din 26 februarie 2008, punctul
2.3, alineat 8 specifică expres: „Ofertantul trebuie să prezinte dovada
unei activităţi nu mai mică de cinci ani în domeniul dat”. Adică,
experienţa a fost una dintre condiţiile de participare şi - foarte
important! - de câştigare a tenderului. Doar că, se pare, a fost o
condiţie formală, căci, spre surprinderea tuturor, a câştigat „Le
Bridge” care, cu excepţia a câteva mici tentative, nu se poate lăuda cu
o experienţă de succes în domeniu.

Şi „Dufremol”, şi „Moldclassica” şi-au exprimat nedumerirea în
legătură cu decizia comisiei care a organizat şi a desfăşurat tenderul,
atrăgându-le membrilor acesteia atenţia, în mod special, asupra
detaliului cu „dovada unei activităţi nu mai mică de cinci ani în
domeniul dat”. Răspunsul unora dintre cei cu „cu pâinea şi cuţitul” a
fost pe cât de simplu, pe atât de confuz: „Aici scrie businessul dat,
nu businessul duty free”. Dar, dacă „businessul dat” în cadrul unei
hotărâri privind activităţile duty free înseamnă altceva decât duty
free, atunci logica nu ne mai este de ajutor.

Dar să revenim la oile noastre. Din cele expuse până acum este
evident că, chiar să fi avut experienţa necesară, faptul că a câştigat
tenderul pentru cele cinci puncte vamale la frontiera terestră a R.
Moldova nu-i dădea Companiei „Le Bridge” dreptul să opereze şi la
Aeroport. Cu toate acestea, magazinul „Le Bridge Duty Free” era cât pe
ce să se deschidă, s-a dat chiar şi o petrecere grandioasă cu vedete de
cea mai înaltă categorie şi doar decizia judecăţii a stopat acest
proces.

Toate firele duc la Ministerul Economiei şi Comerţului

Acum, reprezentanţii „Le Bridge” tună şi fulgeră, acuzând şi statul,
şi cele două companii concurente de faptul că-i periclitează
activitatea. E adevărat, concurenţii au atacat în instanţă Contractul
de arendă dintre „Le Bridge” şi Aeroportul Internaţional Chişinău.
Acesta din urmă, întru executarea Încheierii Judecătoriei Economice de
Circumscripţie din aceeaşi zi, a aplicat măsurile de asigurare şi a
suspendat contractul de locaţiune a spaţiilor ocupate de magazinul „Le
Bridge Duty Free”. Dar problema, de fapt, nu e nici în concurenţi, nici
în Aeroport. Lucrurile sunt simple şi se află în văzul tuturor celor
care vor să le vadă: magazinul construit de „Le Bridge Corporation Ltd”
în Aeroportul Internaţional Chişinău e… puţin ilegal, din care motiv
instanţa a şi luat decizia de a-i suspenda activitatea. De ce, totuşi,
acest lucru a fost posibil? Şi cine e de vină că a admis această
situaţie?

Franck Arif, directorul general „Le Bridge Corporation Limited”,
recunoaşte că tenderul anunţat la 18 februarie 2008 şi câştigat de ei
se referea doar la punctele de trecere a frontierei terestre dintre R.
Moldova şi România. „...Dar parcă vine cineva în Aeroport aşa
samavolnic şi începe o construcţie de proporţii? Atunci când „Le
Bridge” şi-a definitivat strategia de dezvoltare a reţelei şi a hotărât
să lucreze pe segmentul luxury, a devenit clar că această strategie
poate fi realizată doar în cazul în care va deţine şi un magazin în
Aeroport, altminteri aceşti producători nici nu discută cu tine.

Atunci a fost elaborat un plan de afaceri pentru un magazin
adiţional în această locaţie, prezentat Ministerului Economiei şi
Comerţului, care a şi eliberat licenţa respectivă”, spune el în TIMPUL din 27 noiembrie. Iar în „Declaraţia pentru presă”
publicată la 2 decembrie, avocatul Ion Păduraru, reprezentantul dlui
Arif Franck Charles, afirmă: „Ca rezultat al Concursului public privind
crearea reţelei din cinci magazine duty free în punctele de trecere a
frontierei de stat, organizat în baza Hotărârii Guvernului nr. 172 din
18 februarie 2008, precum şi în baza altor două licenţe, ÎCS „Le Bridge
Corporation Limited” SRL a construit şapte magazine duty free la
punctele de trecere a frontierei de stat: Costeşti-Stânca;
Cahul-Oancea; Leuşeni-Albiţa; Sculeni; Ungheni-Cristeşti, Giurgiuleşti
şi Aeroportul Internaţional Chişinău”.

Iată, deci, că timp de un an şi jumătate, celor cinci magazine
stabilite explicit în „Condiţiile tehnice” ale tenderului anunţat în
februarie 2008 li s-au adăugat încă două - la Giurgiuleşti şi la
Aeroportul Internaţional Chişinău. Şi acest lucru, din câte se vede
până aici, a fost posibil datorită faptului că Ministerul Economiei şi
Comerţului, condus de imaculatul ministru Igor Dodon, a eliberat
„separat” şi, de ce nu?, preferenţial, două licenţe suplimentare de
activitate pentru „Le Bridge”.
Acum, domnul Dodon stă bine mersi în
Parlament, iar tenderul cu bucluc - care nu e altceva decât opera
fostului guvern - face rău antreprenorilor şi mai ales imaginii R.
Moldova. Iar noul guvern trebuie să descurce iţele încâlcite de
guvernarea comunistă. Încâlcite, din câte ne convingem, cu bună ştiinţă
şi deloc dezinteresat.

Alexandru Josu, pentru TIMPUL