În
incinta Ambasadei Republicii Moldova la Bucureşti poate fi văzută pe un
perete harta Moldovei în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Drept dovadă, un cititor a fotografiat-o şi ne-a trimis-o la redacţie.
Faptul nu ar merita vreo atenţie deosebită, ca orice alt hobby
diplomatic, dacă hotarele RM ar coincide cu cele ale Moldovei lui
Ştefan cel Mare. Dar cea mai mare parte a acesteia, inclusiv capitala
Suceava, se află pe teritoriul României.
Îmi amintesc cu acest
prijej de protestele Moscovei când în China se editau hărţi care
înglobau o parte a teritoriului URSS. Să ne imaginăm ce scandal
diplomatic ar provoca o hartă a Germaniei care să includă şi regiunea
Koenigsbergului – Kaliningradul de azi, atârnată în sediul Ambasadei
Germaniei de la Moscova. Şi ce ar zice Chişinăul sau Kievul, dacă la
intrarea în ambasadele României vizitatorii ar da cu ochii de harta
României Mari? Nu ar fi cazul ca Bucureştiul să strige acum că
Chişinăul nutreşte gânduri expansioniste, că subminează “statalitatea”
României? Şi cum ar putea să se justifice Voronin? Că va semna un acord
de frontieră?

Moldova a fost creată de români

Ideea
că RSSM este continuatorul “statalităţii moldoveneşti” moştenite de la
domnitorii Ţării Moldovei, începând cu Dragoş-vodă, a fost oficializată
în perioada sovietică, devenind o dominantă a propagandei
antiromâneşti. Actualii guvernanţi comunişti ai RM au preluat-o imediat
ce au venit la putere, considerând în firea lucrurilor să pretindă că o
mare parte a României le-ar aparţine istoriceşte. Nu demult, în
precedenta campanie electorală, ei au dat startul sărbătoririi a 650 de
ani de la întemeierea Moldovei, în pofida faptului că, din punctul de
vedere al ştiinţei istorice, acest eveniment nu are o dată precisă şi
s-a produs în perioada când teritoriul dintre Nistru şi Prut nu era
controlat de descălecătorii de dincolo de Carpaţi, care, printre
altele, nu erau moldoveni, ci români din Maramureş.  
Chişinăul
revizuieşte istoria şi pune la îndoială caracterul firesc al unirii din
1859 şi formării Principatelor Unite prin alegerea domnitorului
Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, şi domnitor al Munteniei. Moldovenii din
România nu sunt români, spune Voronin, ei sunt “minoritari” în număr de
10 milioane, de unde rezultă că RM ar fi şi patria istorică a
moldovenilor de dincolo de Prut. De ce dar se supără Voronin când
Băsescu spune “un popor, două state”, când el spune de fapt acelaşi
lucru: “un popor, două state”, diferând doar denumirea poporului.
Sărind la gâtul României pentru că nu ar recunoaşte identitatea
moldovenească, Voronin şi clanul său doresc, pe de altă partă, ca
Bucureştiul să recunoască pretenţiile RM de moştenitoare a
“statalităţii moldoveneşti”, de vlăstar contemporan al Moldovei lui
Ştefan cel Mare, care este parte componentă, constitutivă a statului
român. Cu alte cuvinte, Voronin doreşte ca Băsescu să-i consfinţească
dreptul istoric asupra unei părţi a teriroriului României. Nu e prea
exagerată pofta?

“Marea ironie”

Dacă
RM se consideră parte a Moldovei lui Ştefan cel Mare, ea se consideră
automat parte a României. Dacă moldovenii din RM sunt fraţii
moldovenilor din România, care se consideră şi sunt români, noi, cei de
dincoace de Prut, cine suntem? Tot români, nu-i aşa? “Marea ironie a
sorţii constă în aceea că anume aşa-zişii „ocupanţi ruşi” au făcut tot
posibilul pentru a păstra conştiinţa etnică multiseculară şi
sentimentul statalităţii moldovenilor”, scria la modul serios un fost
funcţionar de stat, “combătând” românismul basarabenilor. Nu e nicio
ironie aici, ci un scop geopolitic evident, îndreptat împotriva
României. Altfel ar trebui să credem că moldovenii dintre Nistru şi
Prut s-au separat de bună voie de consângenii lor de dincolo de Prut şi
că moldovenesc înseamnă deznaţionalizat, rusificat, rural, retardat din
punct de vedere cultural şi lingvistic…

Să ne dezicem de Eminescu şi Creangă

Nu
există decât o singură cale de a stabili definitiv frontiera pe Prut:
declarând RM nu moştenitoare a Moldovei lui Ştefan cel Mare, ci
consecinţă a pactului Ribbentrop-Molotov. Ca să se desprindă definitiv
de România, RM trebuie să renunţe la trecutul moldovenesc, care de fapt
e românesc, şi să se limiteze la trecutul ei rusesc, sovietic. Ea
trebuie să-şi schimbe numele şi să-şi formeze un trecut autonom.
Trebuie să se dezică de Eminescu şi Creangă, şi chiar de Mateevici,
care se considera şi el român, atribuindu-şi doar cultura şi literatura
creată după formarea RASSM – prima formaţiune constituită de Stalin
pentru a “păstra conştiinţa etnică multiseculară şi sentimentul
statalităţii moldovenilor”.  

Tentaţia unui destin alternativ

Dar
şi în acest caz, rămân o mulţime de fire ce nu pot fi tăiate de nicio
graniţă politică. În mod obiectiv, RM şi România sunt inseparabile una
de alta, unite prin limba română. Chiar şi atunci când pe Prut se
înălţa o cortină de fier, România prezenta un pericol pentru
“statalitatea” RSSM prin însăşi existenţa ei, amintindu-le moldovenilor
dintre Nistru şi Prut că au existat şi alte căi în istorie. România
întruchipa şi întruchipează tentanta idee a unui destin alternativ. De
aceea, nici pe o clipă, regimul sovietic nu permitea revederea
moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului. De aceea, şi astăzi
Moscova revanşardă se opune apropierii dintre RM şi România, care
apropiere, pe orice căi s-ar face, ar putea să ducă în mod inevitabil
la regăsirea moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului. De aceea e
o naivitate să credem că Moscova se opune doar aderării la NATO şi
acceptă integrarea RM în UE. Rusia şi forţele proruseşti se opun şi se
vor opune din răsputeri integrării europene. Căci în cadrul Europei, RM
se va întâlni cu România.  
La 7 aprilie, nu România, ci de fapt UE
a fost declarată non grata, dorindu-se ca prin acţiunile împotriva
României, concertate de Rusia, să se provoace o reacţie similară din
partea UE. Ambasadorul Filip Teodorescu, care, conform mărturiilor lui
Andrei Stratan, a refuzat să accepte nota Chişinăului privind
implicarea României în procesele politice de la Chişinău, aruncând-o pe
masă şi ieşind fără să spună un cuvânt, a procedat demn şi corect: e
prea de tot să inviţi reprezentantul României să ia parte la scenariul
de demonizare a României şi de îndepărtare a RM de UE. Întâmplătoare să
fie declaraţia recentă a lui Voronin că "pentru noi este important să
primim libertăţile europene de bază, dar nu neapărat să alergăm după
statutul de ţară membră a UE"?

Protejarea moldovenilor de peste Prut

Existând
pe Prut un stat pe bazele RSSM, Rusia îşi păstrează o pârghie de
influenţă şi un pretext de atac asupra României. Ceea ce unii prezintă
drept o chestiune identitară, de liberă opţiune, este de fapt o
problemă geopolitică. Dacă ar fi vorba doar despre o problemă
identitară, lucrurile ar trebui să fie lăsate să se rezolve de la sine,
fără a forţa pe cineva, fără “şmecherii” istorice şi mai cu seamă fără
provocări “moldoveniste”, care alimentează o permanentă stare de
instabilitate şi război.
Azi ideea protejării moldovenilor de peste
Prut poate să pară bizară, dar mâine – cât se poate de firească. Nu
pentru a-i proteja pe cineva a intrat armata rusă în Georgia?