Cu capul înainte - Ahmadinedjad provoacă SUA

Preşedintele Iranului, Mahmud
Ahmadinedjad, le-a reproşat SUA, la conferinţa ONU pe marginea acordului
de neproliferare nucleară, că armele nucleare americane ar fi o
ameninţare la adresa Iranului.



Preşedintele Iranului, Mahmud Ahmadinedjad, adoră provocările. Nu trece o
săptămână fără vreun atac verbal la adresa presupuşilor săi duşmani.
Conferinţa ONU pe marginea acordului de neproliferare atomică de la New
York i-a oferit o platformă ideală pentru a-şi înscena atacurile
ticluite minuţios împotriva adversarilor săi politici, în binecunoscutul
său stil polemic. Observatorii au asistat din nou la obişnuitul ritual:
Ahmadinedjad soseşte, începe să polemizeze, iar ceilalţi ies din sală.




La fel şi de data aceasta: reprezentanţii SUA, Marii Britanii, ai
Franţei şi ai mai multor state europene au părăsit sala plenară.
Secretarul ONU, Ban Ki-Moon, dispăruse încă dinaintea apariţiei şefului
de stat iranian. Lumea îl cunoaşte deja prea bine pe Ahmadinedjad şi
ştie la ce să se aştepte, anume la eternele manevre de a abate atenţia,
prin atacuri virulente împotriva celorlalţi, de la propriile deficienţe.



De data aceasta, liderul de la Teheran a solicitat literalmente
excluderea SUA din rândul statelor membre ale Agenţiei Internaţionale
pentru Energie Atomică, argumentând că armele nucleare americane
reprezintă o ameninţare acută pentru o serie de ţări, printre care şi
ţara sa, şi culminând cu afirmaţia că SUA sunt cel mai urât stat din
istoria omenirii.



La conferinţa de verificare a acordului de neproliferare nucleară, care
se desfăşoară la New York timp de patru săptămâni, se face un bilanţ în
privinţa aplicării tratatului în vederea înăspririi mecanismelor de
control pentru ţări precum Coreea de Nord sau Iranul, care refuză să-şi
declare activităţile nucleare. Este vorba, între altele, de o inspecţie
mai eficientă a centralelor atomice iraniene, un aspect neconvenabil
pentru preşedintele iranian.



Ahmadinedjad preferă să abată atenţia, atât de la programul său nuclear
cât şi de la problemele sociale cu care se confruntă ţara sa, şi
porneşte la atac cu o polemică devastatoare, în speranţa de a-şi asigura
sprijinul poporului său în lupta împotriva presupuşilor duşmani. Dar
nici această tactică nu prea mai funcţionează, deoarece trucurile sale,
atât pe scena internaţională cât şi pe plan intern, sunt răsuflate.